26
Oct
Amintiri din prezent, de Gratian Lascu

Amintiri din prezent – Grațian Lascu


Nu de mult am lăsat din mână prima carte scrisă de un om pe care-l cunosc în carne și oase. E vorba de Grațian și a lui ”Amintiri din prezent”. Principalul gând care mă stăpânește momentan e unul foarte simplu: frate cât mai putea să fumeze omul ăsta în liceu!

În mare, acțiunea cărții lui Grațian acoperă o perioadă din adolescența lui, urmărind o poveste de dragoste dintre el și cineva anume. Nu vă spun cine și nici cum s-a terminat. Asta puteți afla și singuri.

Stilul lui Grațian de-a arunca cuvinte pe hârtie nu mi-era străin, pentru că nu-s la primul lui text care-mi pică sub ochi, dar pe măsură ce-i parcurgeam rândurile cartea lui mi-a scos în evidență un lucru: că omul ăsta seamănă cu Henry Miller.

E posibil să-mi fi format părerea asta pentru că înainte de ”Amintiri din prezent” am citit ”Tropicul Cancerului”, mult controversata carte a lui Miller. Apropo, mersi Grațian că mi-ai împrumutat-o și scuze că am ținut-o atâta timp, dar știi cât de grea e lectura aia.

Păstrând proporțiile, Grațian (la vârsta la care a scris cartea) pare un Miller mai mic și inevitabil mai imatur, dar personajele lui au, păstrând proporțiile, câte ceva din trăsăturile unora dintre personajele scriitorului american.

Diferența e că textul lui Grațian e mult mai ușor de parcurs și mult mai curat în privința limbajului, lucruri care nu știu sigur dacă ar mai fi valabile într-o eventuală nouă carte. Rămâne de văzut.

Oricum ar fi, ”Amintiri din prezent” mi-a trezit câteva amintiri din trecut, ducându-mă cu gândul la anii de liceu. Totodată, mi-am dat seama că eu și Grațian am avut experiențe total diferite în perioada respectivă. Nu e una mai bună decât alta, sunt pur și simplu diferite.

Ca descriere a cărții mi-a plăcut foarte mult un citat din textul lui Florin Budea, care a scris o mică introducere la textul lui Grațian: ”Vă rog să mă iertați dacă, învăluit în atâta fum, eu am pierdut șirul fetelor și al flirtelor din acest roman. Totuși, la un moment dat, lucrurile par să revină la normal. Dorințele eroului nostru par să își găsească, în cele din urmă, obiectul iubirii: femeia. Asta îmi amintește de faptul că suntem misogini, nu din convingere, ci din lipsă.”

Pentru vârsta la care a scris cartea, autorul te surprinde cu un vocabular foarte bogat, cu referințe la Dante și alți clasici, dar și prin cursivitatea textului. Grațian, felicitări!

Spor la citit!

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.