Când el e scriitor și ea programator

– Mă iubești? 
– Nu, răspunde el impasibil.
– Știu că mă iubești, continuă ea. Că n-ai de-ales. Ce te-ai face fără mine?
– Aș fi bine mersi. Mai rău de tine.
– Rău de mine? Ai vrea tu.
Apoi o lovește o idee idioată:

– Chiar așa, oare cum mi-ar fi fără tine pe cap?, cade ea în contemplare, cu un zâmbet melancolic pe buze.
– Îți zic eu cum ar fi. Te-ai căsători cu un programator și v-ați plictisi de moarte unul p-altul. Ați lucra împreună la aceeași firmă plicticoasă, ați vorbi numai și numai despre programare, despre bug-ul ăla care vă face probleme la servici și pe care nu l-ați putut rezolva, ați merge împreună la servici, ați merge împreună la masă, ați merge împreună acasă și până la urmă, v-ați plictisi așa de rău unul de altul, că v-ați lua la păruit numai să treacă timpul, desenează el tabloul, meticulos.

Ea râde. El continuă.

– Ați avea o grămadă de bani, și…
– Și ce?, îl întrerupe ea râzând. Ce nu-i bine în a avea bani?
– Stai să-ți explic. Ați avea o grămadă de bani, v-ați cumpăra ditamai casa cu 7 dormitoare și într-un an-doi ați ajunge să dormiți în camere diferite, la 100 de metri unul de altul. Ați avea fiecare baia lui, bucătăria lui și ar fi ca două apartamente separate, legate împreună de un coridor. V-ați mai întâlni unul cu altul la micul dejun și poate la cină, poate pentru încă un an-doi vă veți mai da câte un mesaj pe Samsung-urile voastre S9, și vă veți invita unul pe altul, că doar a venit data din lună la care obișnuiți să faceți sex. Și apoi, după un an-doi, se va termina și cu asta. 
– Da, zice ea, râzând, dar vom merge în vacanțe în străinătate, câte o lună în China, America, Argentina…
– Adevărat, că doar sunteți programatori și vă permiteți, dar asta va fi doar în primii ani. Apoi veți începe să mergeți separat. Tu în China, el în Rusia. 
– Da, dar vom avea mașină mișto, schimbă ea mersul discuției.
– Greșit. Veți avea două mașini mișto, poate și încă una mai mare, de familie, cu care să mergeți în excursii împreună. Pe care se va pune praful și apoi rugina, însă, că nu o veți folosi. 
– Bine bine…dar vom avea pisică și cățel, îi sclipesc ei ochișorii.
– Greșit din nou. Veți avea pisici, căței, șopârle, pești, șobolani din ăia..am uitat cum le zice. Mulți. Veți avea una sau două camere numai pentru ei, iar prietenii care vor veni în vizită la voi își vor aduce copiii ca la zoo, să vadă animalele voastre de bloc.

Ea râde. Apoi el concluzionează, înțelept.

– Cu plăcere!
– Ce mă, pocitanie?, se-ncruntă ea.
– Păi cum? Zi mersi că te salvez de la o viață plicticoasă. Stai într-o garsonieră închiriată, ai o singură baie, o singură mașină, vacanțe din doi în doi ani…totul ca să fim împreună și să evităm plictiseala. Și totul e datorită mie.
– Ai înțeles greșit. Totul e din cauza ta!, râde ea victorios, în timp ce pornește feonul să-și usuce părul.

[sursă imagine]