28
Aug

Ce au în comun afinele și orășenii? (P)


Teoretic, nimic. Practic, nici atât. Atunci când crești la oraș nu ești foarte legat de asemenea lucruri. Ai parte de avantaje și dezavantaje. Altele decât cele de la sat. Nu vreau să denaturez cumva viața la oraș, dar eu nu-s foarte confortabil cu gândul că o să-mi cresc copiii pe betoane în loc de iarba de la sat, așa cum am crescut eu și mulți dintre voi, sunt convins. După cum ziceam, sunt avantaje și dezavantaje. Să le luăm pe rând, ca să nu le amestecăm.

Un dezavantaj era lipsa internetului. Nu prea mai e o problemă în 2014, dar când eram eu mic nu găseam net nici dacă săpam doi metri în pământ. Adevărat, fără el am citit mai mult și mi-a prins bine asta. În zilele de azi e bine însă ca plozii să fie puși la curent (cu porția, desigur) și cu asemenea lucruri de care se vor lovi în viitor. În momentul ăsta nu mă mai pot gândi la alt dezavantaj, așa că trecem mai departe.

Avantaje sunt multe, n-o să le înșir pe toate acum. Ideea e că m-am prostit, am alergat, am făcut sport regulat (când voia taică-miu să mă căpăcească), m-am jucat și m-am distrat. E mult mai bine să te joci într-o curte de 300 de metri pătrați decât într-o groapă de nisip de 2 pe 2 din parc, nu?

Un alt avantaj interesant era fiecare orășean pe care-l prindeam nepregătit pentru viața la munte și de care râdeam uneori de mă trânteam de garduri.

Acum vreo 10 ani vine un prieten de-al lui taică-miu din Iași la noi. Omul vrea să meargă pe dealuri să culeagă afine, așa că tata mă însărcinează cu ghidarea lui spre locurile mai potrivite. Nu mai știu cum îl cheamă, dar țin minte că tipul era pregătit până-n dinți. Avea echipament de munte și tot ce vrei, deși noi nu urma să ieșim de pe drumul național decât vreo câteva sute de metri.

Ies din curte și-l aștept. După 5 minute, apare orășeanul cărând în spate o scară din aia de lemn de prin magazia lui taică-miu, cam de vreo doi metri înălțime. În urma lui, tata se tăvălea de râs.

– Ce faceți cu scara?, îl întreb, văzând cât de hotărât venea spre mine.

– Păi ce, cum ne urcăm în pomi, să culegem afinele? zice nedumerit. Te urci tu?

Aparent, tipul sărise pagina din carte sau minutul din documentar unde se explica că afinele cresc la nivelul solului și nu e nevoie să iei scara după tine pe dealuri.

A, și motivul pentru care nu-i mai știu numele e pentru că n-a mai trecut pe la noi de atunci, atât de mare a fost cantitatea de glume care i-a picat în poală.

Așa că, orășeni, dacă nu sunteți foarte bine pregătiți, nu vă duceți după afine pe munți. Mai bine treceți la afine de cultură. Le plantați în fața blocului sau pe balcon, că e mai bine și mai onorabil decât să plecați la afine cu scara de doi metri după voi. Dacă vă grăbiți, poate prindeți și-o ofertă.

Nu mă refer la toți orășenii, desigur. Doar la unii. Cei care au văzut afine doar în papanașii din restaurant.

Imagine


 

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.