24
Iun

Ce nu-i bine cu România, întrebați?


Am zis de mai multe ori că România noastră e o țară faină, unde se fac lucruri faine. Vezi aici, aici sau aici. Nu e extraordinară. Nu e Elveția, Austria sau Hawaii. Nu e exotică și tropicală. Nu cresc palmieri decât dacă îi plantează Robu în Timișoara. Dar e faină. Mă refer aici la peisaje. La alea naturale, nu la ce-au construit românii până acum. Nu vorbesc ca un patriot, că nu există așa ceva în România. Să zicem că vorbesc ca un turist. E fain să o vizitezi. Dar te ia cu dureri de cap dacă locuiești aici și te pune dracu să te uiți în jur, să vezi cu ce se îndeletnicesc confrații tăi de neam. Pentru că dacă te uiți, ce vezi?

1. Ditamai președintele care are un frate la mititica și un ginere cu un picior și el în bulău. Nu știa, ziceți? Nu știa pe dracu. Nu știa cum să se ascundă, poate. Te ia cu dureri de măsele și scrâșnituri de dinți când te uiți la bietul Traian care a plâns – cică – a 9-a oară în ultimul deceniu în fața camerelor. Îl credeți? Îl simpatizați? Vă e milă? Sunteți alături de el? Sunteți proști.

2. Oameni care l-au pus pe Băsescu atâția ani la rând la cârma țării și care încă îl mai apără, când jumătate din familia lui e pe cale să se îmbrace în portocaliu în următorii câțiva ani de zile. Și să nu o aud pe aia cu ”Păi ce vină are el?”. Că are. Oameni care votează pe ulei, zahăr și găleți, pentru că nu pot ieși din sărăcia în care i-au băgat și îi țin în continuare aceiași hoți pe al căror nume își pun ștampila la alegeri. Au o scuză, e adevărat. Toți sunt o apă și-un pământ, așa că nu poți decât să alegi răul cel mai mic. Dar băi, măcar schimbați-i o dată la 4 ani și nu-i mai pupați atâta în cur în campaniile electorale. Te ia cu greață când îi vezi cum îi aplaudă și le țin pumnii la alegeri, de zici că-s neam cu propriile lor mămici. Dacă e să îi votați, votați-i în scârbă, așa cum merită, nu plini de recunoștință pentru găleata portocalie, roșie sau galbenă pe care o primiți.

3. Oameni de rând și de succes care nu înțeleg că pot face ceva pentru țara asta fără să îi coste nimic. Mă refer aici la donațiile către ONG-uri pe care le pot face persoanele fizice și firmele. Persoanele fizice pot dona 2% pentru un ONG, în timp ce o firmă poate dona 20% din taxele care merg în vilele și mașinile de lux ale hoților de la putere. 20%! Conform statisticilor (vezi imparte.ro) dacă primele 100 de firme din țara asta ar dona cei 20%, ONG-urile ar avea circa 50 de milioane de euro anual pentru a oferi servicii sociale, de educație, de sănătate etc. Dacă ar dona toate, cât s-ar aduna oare? Jumătate de miliard?

Vorbind din postura de fost voluntar, știu cât bine poate face un ONG cu 1000 de lei strânși chinuit de la 10 firme. Imaginați-vă câte pot fi făcute cu 50 de milioane de euro investiți în programe de ajutorare socială.

Sigur, hoții și nesătulii din guvern ar putea schimba legea dacă li se taie porția. Dar poate nu vor putea. Nu știm pentru că nu încercăm.

În România sunt bani, dar nu merg unde trebuie pentru că noi nu știm să îi ducem unde trebuie.

Sunt convins că ne putem ridica singuri, dacă am fi deștepți. Dar suntem oare?

Imagine

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.