03
Ian

Două generații separate de credință


În mijlocul familiei, înconjurați de salată beof, carne de porc, brânză și alte bunătăți pregătite pentru sărbători, stau doi oameni înrudiți, dar foarte diferiți. Diferiți nu numai prin vârstă – unul fiind nepot și celălalt bunic – ci mai ales prin valorile, convingerile, obiceiurile și prioritățile fiecăruia. Diferiți prin modul de exprimare, prin educație, prin locul unde trăiesc, prin activitățile zilnice, prin ora la care merg la culcare seara și prin cea la care se trezesc dimineața.

Unitatea lor se manifestă prin legăturile familiale, prin sărbătorile celebrate împreună de mai bine de 20 de ani și prin generația care stă între ei, o generație care îndeplinește rolul de părinți pentru primul și de copii pentru al doilea. Acestea sunt singurele lucruri care îi leagă, și de obicei sunt suficiente.

Azi însă, rămași singuri sub acoperișul ridicat de bătrân cu mai bine de 50 de ani în urmă, cei doi sunt tăcuți. În încăpere domină liniștea care se lasă de multe ori între doi oameni diferiți în convingeri și viziuni. Iar diferența care îi separă pe cei doi de mai mult timp e una peste care nu se poate trece foarte ușor încă, una care ridică mii de probleme între cele două generații reprezentate de indivizii din încăperea luminată slab de lumina televizorului: religia.

Lumea nu e numai ce te învață la școală, băiete! Uită-te în jurul tău, uită-te la univers, la natură, la viața de pe Pământ, la ceea ce ți se întâmplă ție în fiecare zi. Apoi spune-mi că toate astea sunt simple coincidențe. Spune-mi că nimeni acolo sus nu le veghează și nu le păzește. Spune-mi că viața ta nu e un dar de la Dumnezeu.

– Bunicule, lumea nu e numai ce te învață preotul, la biserică. Mă uit la natură, la univers și la viață. Poate mai mult și mai bine decât tine. Evoluția nu e o teorie, nu e o carte scrisă acum 2000 de ani, lipsită de dovezi palpabile. Evoluția te-a făcut pe tine, pe mine și pe copiii tăi. Avem dovezi pe care le putem ține în mână și care ne arată, perioadă cu perioadă, cum au evoluat, apărut și dispărut speciile de pe Pământ, de-a lungul milioanelor de ani. Cum poți să crezi că Adam și Eva au fost primii oameni pe Pământ, acum 6000 de ani, când oamenii există de mai bine de 1 milion de ani? Noi suntem cele mai avansate animale. Noi suntem cei care ar trebui să fim apreciați. Tu ești cel în care trebuie să-ți pui speranța. Ar trebui să crezi în tine și în oamenii dragi din jur, nu într-o entitate a cărei existență se bazează pe povești care încalcă legile naturii și ale rațiunii.

Tânărul înflăcărat se opri. Brusc, văzu pe fața bunicului său o expresie pe care nu o mai văzuse până atunci. Văzu credința zdruncinată și înlocuită, încet încet, cu frica. O frică ce ridică niște întrebări greu de suportat de către el: ”dacă dumnezeu nu există, atunci ce-am făcut întreaga viață? Atunci cine mă izbăvește de păcate? Cine se îngrijește de sufletul meu? Unde voi ajunge după moarte?”. Sunt întrebările pe care orice om bătrân, aflat aproape de linia de final a vieții, ajunge să și le pună. Sunt întrebările ale căror răspunsuri, fie ele naive și lipsite de adevăr, i-au fost oferite de-a lungul vieții de religie. Iar tânărul realiză atunci, pe loc, că un om bătrân nu poate fi despuiat, pur și simplu, de aceste răspunsuri și de credința care i le-a oferit. Nu e încăpățânare sau prostie din partea lui că slujește o divinitate, ci mai degrabă e o frică puternică de necunoscut. Băiatul își dădu seama că e o cruzime să-i iei unui bătrân speranța în viața veșnică, mai ales dacă nu ai ce să-i dai în schimb.

Pentru că el nu are ce să-i dea la schimb!

Omenirea a evoluat enorm, tehnologia dezvoltată atât de mult în mai puțin de 100 de ani ne-a permis să ajungem la distanțe uriașe de casa noastră, Pământul, iar în secolul în care ne aflăm vom păși cu siguranță pe alte planete. Dar chiar și așa, noi încă nu cunoaștem decât o insignifiantă parte a Universului. Iar această părticică pe care o știm nu oferă suficiente răspunsuri despre ce anume se întâmplă după moarte.

Știm că nu vom ajunge în grădina raiului. Știm și că nu vom fi învârtiți în foc de diavoli. Dar realitatea e că încă nu știm ce se va întâmpla. Iar bunicii noștri, la fel ca bunicul băiatului din poveste, au nevoie de o certitudine. Au nevoie de ceva în care să creadă. De aceea e o cruzime să încercăm să le zdruncinăm credința. Ei au nevoie de ea la fel de mult pe cât avem noi nevoie de cunoaștere și informație.

Ce putem face noi? Să fim parte activă a evoluției. Să ne scuturăm de superstiții și să ne punem încrederea în noi înșine. Să nu mai dăm vina și să nu ne mai punem speranța în puteri divine. Să ne asumăm greșelile și să le corectăm singuri. Să dispară din vocabularul nostru expresia ”așa a vrut dumnezeu!”.

Să ajutăm la eficientizarea unei evoluții încetinite de religie și biserică timp de 2000 de ani.

foto

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.