12
Noi
Îi mulțumesc bisericii pentru că m-a convins

Îi mulțumesc Bisericii pentru că m-a convins


Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din copilărie este fiul dascălului din sat. Alți trei prieteni foarte buni sunt nepoții omului care se ocupa în trecut cu lumânările și alte chestii administrative în biserică. Nu mai știu exact denumirea postului. Tata a ajutat deseori la biserică prin reparații, contribuții și sprijin de orice natură. Practic, fiecare om din sat are o legătură mai mult sau mai puțin strânsă cu biserica și cu oamenii care slujesc acolo. E ceva normal pentru o comunitate de 30 și ceva de familii. Preotul, dascălul și vecinii mei care participă într-un fel sau altul la buna desfășurare a lucrurilor în cadrul bisericii sunt oameni de treabă, credincioși și muncitori. Ca ei sunt convins că mai sunt și alții.

Dar ca și instituție, Biserica Ortodoxă Română se îndreaptă spre un dezastru. Nu va fi în zece ani. Poate nici în cincizeci. Poate nici într-o sută. Dar sfârșitul nu e departe. Acestei instituții care are scopul de a intermedia relația dintre om și divinitatea în care individul își pune credința i-au crescut multe coarne în ultimii ani. În campania electorală însă masca pioșeniei a coborât, iar chipul corupt, mincinos și înfometat de bani al Bisericii a devenit clar ca lumina zilei.

Cunoașteți implicarea ilegală și imorală a popilor în politică, care s-au transformat în ultimele luni în adevărați profeți pentru guvernul care i-a ghiftuit cu zeci de milioane de euro din banii mei, ai tăi și ai părinților noștri. Pentru ce? Pentru sprijin electoral și pentru educat enoriașii cu cine să voteze. Pentru a da exemple de rasism și xenofobie (vorba lui Andrei) într-o societate care se pretinde evoluată. Pentru a stigmatiza oamenii de altă religie și a-i cataloga drept niște paria ai societății.

Primii care se despart total de această instituție putredă și de tot ceea ce promovează ea (pentru că nu poți avea încredere în cuvântul unui mincinos și corupt dovedit) sunt cei care erau indiferenți față de religie. Aici mă încadrez și eu.

Primul pas în îndepărtarea cancerului bisericos deja s-a făcut. Oamenii aleg să nu-și mai lase copilul la ora de religie, unde să-i fie îmbuibat capul cu povești mitologice și cu amenințări că dacă nu e cuminte va ajunge în iad. Chiar și statul a luat o măsură în privința asta, ridicând religiei caracterul de materie obligatorie în școli. Astăzi Curtea Constituțională a decis că părinții care vor ca odrasla lor să studieze religia trebuie să facă o cerere în sensul ăsta.

E un prim pas important pentru sănătatea socială și un șut în dos binemeritat de Biserica Ortodoxă Română. În ceea ce mă privește, singura modalitate prin care îi voi lăsa pe viitorii mei copii să aibă la școală vreun contact cu religia este transformarea orei de religie în Istoria Religiilor, adică un curs unde să învețe despre istoria fiecărui cult major (și nu numai) din lume și despre rolul corect (!) al religiei în societate.

Loviturile în fundația de aur a Bisericii au început să curgă tot mai des, iar comportamentul său din campania asta mizerabilă a fost prima zdruncinătură serioasă care în viitorul apropiat se traduce în pierderea respectului și încrederii oamenilor. Lovitura de grație va veni atunci când oamenii vor realiza că majoritatea reprezentanților bisericii sunt niște lupi în sutană care merită nu să fie ascultați și plătiți, ci să înfunde pușcăria pentru comportamentul lor. Urmează apoi ca individul să-și dea seama că nu are nevoie de intermediar pentru relația lui cu divinitatea, în cazul în care vrea să aibă una.

Adevărat, poate vor mai trebui să treacă niște generații până acolo, dar e bine că au început să apară primele crăpături în fundația solidă construită în două milenii de manipulare. Azi oamenii ies în stradă împotriva politicienilor. Mâine vor ieși împotriva popilor.

Mulțumiri

Îi mulțumesc Bisericii Ortodoxe Române pentru că m-a convins de rolul total inutil pe care cu atâta măiestrie a dovedit că-l îndeplinește în societatea noastră. Dar mai ales îi mulțumesc pentru că mi-a dat bilete la avanpremiera a ceea ce va fi cândva un spectacol grandios intitulat: Obștescul Sfârșit al unei Instituții Inutile.

foto

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.