22
Apr

Personaje tradiționale pentru o biserică tradițională


Fie că sunteți de la oraș ori de la sat, sigur mai dați din când în când pe la biserică, nu? De Paște și de Crăciun, dar se pun și alea. Orice biserică, mai ales alea de la sat, pe lângă popă și restul aghiotanților sfinției lui, mai are și reprezentanți ai obștei sătești care își asumă un rol mai mult hazliu decât important în desfășurarea slujbei. Poate că i-ați observat și voi anul ăsta, în cazul în care nu ați fost prea ocupați cu proiectarea și implementarea unei strategii de luat lumina din mâinile popii cât mai rapid. Într-o biserică oarecare – nu dăm nume  – din satul natal, sunt mai multe asemenea personaje cu un comportament mai mult decât interesant, după cum le vedeți înșirate mai jos.

– moșneagul de 205 ani care și-a cumpărat strană de 700 lei lângă altar și care îl acompaniază pe popă la fiecare vers cu patimă pavaroticească. Cu două secunde întârziere, că doar nu știe toate cântecele, da’ ce mai contează?

– moșneagul de 201 ani care, în timp ce popa dă turul bisericii, dirijează circulația ridicând vocea peste glasul popii. Mai repede, mai repede! Fă stânga acolo, Ioane, lângă mormânt, că te ajunge preotul din urmă! 

– barosanul care vine la slujba de înviere cu mașina, deși din pat și până-n altar are cam 300 de metri.

– grupul de bărbați de 40 de ani care pocnesc petarde sub sutana popii la sfințitul bucatelor, râzând de sperieturile preasfinției sale mai ceva decât puștanii de 15 ani.

– baba de 99 ani care abia se mișcă prin curte, dar care te calcă în picioare dacă te pune dracu să stai între ea și sfânta lumină din mâinile popii.

– grupul de babe de 88 de ani care îndreaptă în fiecare minut covorul din mijlocul bisericii, deranjat de păcătoșii mai puțin preocupați de feng-shui-ul bisericesc.

– bărbații care se călăresc unul pe altul în 7 metri pătrați, pentru că tradiția spune că ăla e colțul bărbaților și că în celălalt capăt al bisericii stau femeile. La îndemnul popii de a mai aerisi zona, că prea duhnește a coaie de gospodari, numai vreo doi-trei se desprind temători de turmă, căutând din priviri un loc cât mai puțin pătat de prezența feminină.

– cel mai înstărit gospodar din sat, care de la înălțimea trufiei lui, dirijează prin semne grupul de bărbați care se calcă pe picioare încercând să mute o masă prin biserică.

– proaspătul ajutor de popă – am uitat denumirea oficială a postului – care se plimbă agitat prin altar, fără să știe clar care-i sunt îndatoririle. Dar execută cu sfințenie ordinele dictate cu privirea de gospodarul înstărit.

– grupul de babe care filmează, înregistrează și trasmit mai departe informațiile despre persoanele noi din biserică, deducând din îmbrăcămintea lor caracterul și pioșenia acestora.

– bloggerul ciudat care în timpul slujbei de înviere scria în minte articolul ăsta.

[sursă imagine]

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.