Nu știu dacă oamenii care au ieșit în stradă duminică erau proști. Păreau? Sigur. Dar n-am putut să le măsurăm IQ-ul, din păcate. Un lucru pe care însă l-am observat toți, dacă nu-l știam dinainte, e că toți moșnegii care și-au dat duhul pe lângă Cotroceni sunt cât se poate de naivi.
Duși de nas așa cum păcălești un copil să-ți aducă ceva de la magazin fluturându-i o acadea prin fața ochilor. Generația asta ”înțeleaptă”, bătrânii care ar trebui să ne învețe pe noi cum să facem o țară mai bună, bazându-se pe experiența lor, sunt în marea lor majoritate nimic altceva decât niște oameni creduli, ușor de manipulat și foarte superstițioși.
La fel ca mulți dintre voi – sunt sigur – m-am gândit zilele astea la bunicii mei. De fapt, la bunică-mea. Singura dintre cei patru bunici care încă trăiește. Nu se uită la televizor. E norocoasă.
Dar în schimb are un punct comun cu cei care au ieșit în stradă duminică fără să știe clar de ce. O trăsătură comună întregii generații, cu mici excepții. Naivitatea. Iar naivitatea este în ei la fel de vie precum ura față de Băsescu.
Când eram mic am învățat și eu superstițiile astea după care ei și-au ghidat întreaga viață. Tot de la ei, de la bătrâni. La fel și voi. Părinții noștri încă mai cred în unele dintre ele. Noi am cam început să le scuturăm însă.
Pe bătrâni nu mai ai cum să-i vindeci de nimic. Toate argumentele din lume nu-i vor convinge că ceea ce au făcut ei duminică n-a fost strict necesar și justificat.
Dar putem veghea asupra generației viitoare. Generația noastră și a copiilor noștri. Iar când vedem câte unul care calcă în străchini, să-i tragem una peste scăfârlie și să urlăm la el ca la surzi:
– Boule! Nu mai scuipa în sân când trece un mâț negru prin fața ta, că n-ai să mori!
– Întoarce-te dracu în casă dacă ai uitat ceva, că nu te umpli de ghinion!
– Ai spart o oglindă? Arunc-o și nu te mai căca pe tine, că n-ai să ai șapte ani de ghinion decât dacă ești complet idiot!
– Poți să fluieri în casă cât vrei, că nu-ți moare nimeni, degeaba te plesnești tu peste bot!
– Dacă ai bani în buzunar de anul nou, tot rupt în cur de sărac o să fii și anul viitor, degeaba rânjești.
Altfel vor ajunge fix ca moșnegii de duminică, dându-și ultimile suflări cramponați de niște necazuri imaginare ale unor manipulatori.
Imaginați-vă niște oameni trăindu-și întreaga viață ghidați de reguli imaginare. De lucruri care nu există. Cu frică de fantome, de strigoi, de morți vii și de pisici a căror singură super-putere e culoarea blănii.
Am încercat să găsesc o justificare superstițiilor. Un lucru benefic în ele. Ceva cu care au ajutat omenirea. N-am găsit nimic.
Din fericire, copilul meu nu va crește așa. Iar dacă tu, cititorule, o să-l crești altfel pe al tău, să știi că al meu o să râdă de el în curtea școlii de-o să-ți vină acasă plângând. De mai multe ori.
This Post Has One Comment
Pingback: Gicoveanu