24
Apr

Studenți, fugiți de internshipurile care nu vă oferă nimic!


După aproape 4 ani de studenție și mai multe experiențe de practică, am înțeles și eu cam ce ar trebui să însemne cu adevărat un internship pentru studenți, dar și care sunt motivele pentru care ar trebui să vă feriți, frați studenți, de cele care nu oferă nimic din start. Un singur lucru am de spus despre alea: fugiți! Fugiți ca Ponta de apă. Fugiți mâncând pământul, pentru că o să vă ofere mai puțin decât nimic. Asta înseamnă că în loc să primiți, veți da. Cum le recunoașteți pe alea care-s de rahat?

Studenții experimentați – a se citi pățiți – știu. O companie care se respectă pe sine, își respectă și angajații, fie ei doar pe contract de practică. Mai ales pe ăia, zic eu, pentru că ăia sunt cei noi, influențabili, care își vor forma o părere despre firmă și pe care o vor transmite mai departe. O companie care se respectă, mai ales atunci când vorbim despre cele mari, oferă ceva în schimb.

Oferă bani, oferă bonuri de masă, oferă traininguri specializate, oferă oportunitate de angajare! 

Măcar una dintre acestea. Alea cu ”Vă oferim experiență/mediu plăcut/mentorat/îndrumare/suport/program flexibil/adeverință de practică etc”  nu mai merg demult. Sunt texte clasice. Sunt răsuflate. Sunt minciuni. Sunt bullshit-uri. Mă piș pe adeverința voastră de practică. Eu ca student vreau fie să învăț dracu ceva din meseria pe care o studiez la școală, fie să câștig niște bani. Ideal e să le fac pe ambele în același timp, că de aia ne țin părinții în școli și ne plătesc studiile, numai ei știu cum. Că nu toți suntem născuți în puf și cu părinți prim-miniștri, să ne permitem să nu muncim până la 40 de ani. Așa că, pe lângă acele texte, aveți grijă să fie și ceva consistent, ceva care să vă ajute, nu să vă încurce în și-așa destul de dificilul drum spre un job mai de Doamne-ajută.

De ce să nu vă duceți la internshipuri care nu oferă nimic din lista bolduită de mai sus?

Pentru că nu veți învăța nimic. Nici măcar cafea nu veți face, pentru că există coffee-maker-uri acum, nu ca pe vremuri. Veți sta plantați într-un scaun de birou 4-6-8 ore pe zi, cu ochii la ceasul de pe monitor din 5 în 5 minute, cu Facebook-ul deschis într-o fereastră pe care să o puteți ascunde rapid când trece cineva pe lângă voi, cu un teanc de flyere și dosare în față, din care vi s-a zis să citiți, și cu un document word în care tre’ să scrieți ceva tâmpenii care vor ajunge oricum în recycle bin-ul managerului, că doar nu folosesc ei ce faceți voi pentru chestii importante, chiar de vi se pare asta.

Veți crede că vă faceți prieteni, că veți cunoaște oameni din domeniu, că veți crește ca profesioniști, că faceți networking.  Tot ce veți reuși să faceți va fi să-i enervați într-un mod sau altul pe colegii de birou (adevărații angajați) care nu au răbdarea și nici timpul necesar să vă explice vouă fiecare pas din taskul neimportant pe care îl aveți de îndeplinit. Și-n locul prietenilor și relațiilor, ajungeți să vă faceți dușmani, dacă nu gestionați bine conflictele astea.

Nu veți primi responsabilități adevărate pentru că ei nu caută să angajeze, deci nu-i interesează cum vă descurcați. Nu veți face parte din grupul intern decât în pauza de cafea și de țigară, dacă fumați. La ședințele de departament la care mergeți veți sta muți în scaun și vă veți uita ca la avioane pe pereți, pentru că nu vi se adresează nimeni cu nimic, decât dacă vă spune să aduceți un scaun din celălalt birou. Vă veți simți proști, deși nu sunteți, pentru că veți fi tratați cu superioritate.

Așa va fi în fiecare zi. Și-n loc să primiți bani, veți da. Pe mâncare, pe autobuze, pe taxi sau benzină, pe haine, pe pixuri, pe genți și pe caiete.

Și uite cum vă irosiți două luni degeaba. Și nu că nu ați primit nimic, dar ați primit mai puțin decât nimic, pentru că ați dat de la voi. Ați cheltuit resursele părinților. Pentru ce? Ca să vă treceți în CV 2 luni de internship despre care orice manager, atunci când vă duceți la alt interviu, știe că nu-i decât apă de ploaie?

În două luni, puteți face altceva. Puteți face voluntariat într-o organizație care vă place, cu oameni ca voi, și va fi o experiență mai importantă și mai mișto. Și vă dau ăia și afurisita de adeverință de practică! Puteți învăța franceza, germana sau italiana la nivel de începător/intermediar. Puteți să lucrați ca și casieri să câștigați 1600 de lei în două luni. Puteți să mergeți cu burse în străinătate, să învățați sau să lucrați acolo. Puteți folosi AIESEC, Work and Travel, sau orice altă organizație și program care vă vor permite să nu vă irosiți dracu’ două luni din viață.

Zic și eu. Ca Stan Pățitu’. Poate mă aude cineva.

[sursă imagine]

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.