10
Aug
helping hand

Uneori e bine să mai facem și lucruri gratuite


Mai primesc din când în când ”livrări” pe autobuz, pe ruta Vatra-Dornei – Cluj-Napoca. De regulă nu-i nimic voluminos, dar sunt lucruri de care am nevoie. Ultimul, de pildă, a fost un plic cu un buletin și cheia de rezervă de la mașină, pe care le-am lăsat în concediu acasă. Taică-miu le-a luat și le-a pus pe autobuz, cinstindu-l pe șofer cu 10 lei, că așa-i frumos. Am așteptat autobuzul în autogară, iar alături de mine erau trei studenți care așteptau și ei pachete. De fapt, niște sacoșe.

Înainte să-mi dea mie plicul, șoferul a coborât și a început să deschidă ușile la autobuz pentru ca oamenii să-și ia lucrurile din spațiile pentru bagaje. Ultimul vine un student să-și ia două sacoșe. Șoferul se stropșește la el: ”Trebuie să-mi mai dai 5 lei! Fata care o pus astea aici mi-o dat numa’ 5 lei, și-i 10 lei transportul!”. Toate pe un ton repezit și nervos, lucru care mă face să cred că de când a pus tipa aia sacoșele în autobuz și până la Cluj, omul nu se gândise decât la ăia 5 lei. Calm, studentul scoate o bancnotă de 5 lei, îi întinde șoferului și-i dă replica (inspirată, recunosc): ”Îmi dați bon, nu?” ”Ce bon? Pentru bagaje nu se dă bon! Dacă vreau îl iau, dacă nu, nu! Data viitoare mergeți la poștă cu sacoșele!”. Studentul nu mai zice nimic și se îndepărtează, cărând cu greu două sacoșe pline și evident grele.

Bodogănind, șoferul se apropie de mine și-mi zice: ”Auzi la ei, mă! Îmi trântește două sacoșe pline în portbagaj și-mi dă 5 lei! Păi să le mai iau eu data viitoare?!?

N-am zis nimic, m-am făcut că nu văd și nu aud, mi-am luat plicul și m-am cărat, gândindu-mă la ce măgar de om e șoferul.

Să ne înțelegem, e măgar nu pentru că a vrut bani (să nu avem chiar așa de multe pretenții de la un om care nu câștigă probabil suficient pentru responsabilitățile jobului lui), ci pentru că a cerut și mai ales pentru că a făcut-o în felul ăsta.

Oricine trimite ceva pe autobuz îi dă ceva șoferului. E o regulă nescrisă a bunului simț. Iar pentru că nu există o taxă anume pentru așa ceva (tocmai pentru că nu-i ceva legal, adică șoferul nu dă bon și nu i se impozitează acei bani), acel ”ceva” trebuie să fie lăsat la latitudinea celui care oferă, nu a celui care primește. Dacă șoferului nu-i convine cât primește de la cei care trimit aceste pachete, ar putea spune simplu că nu mai poate să le ia. Dar devine un măgar când el singur decide cât trebuie să primească pentru un serviciu care nu e impozabil, nu-i impune nicio sarcină suplimentară și la care nu muncește deloc. Pentru că exact așa e chestia asta.

E ca atunci când tu mergi cu mașina din Cluj în Vatra-Dornei pentru că ai treabă, mai ai trei locuri libere cu tine și iei oameni de la care iei bani pentru transport. De ce le iei bani? Pentru benzina pe care oricum a-i fi consumat-o pe traseu? Dacă da, ești un măgar. Un măgar oportunist.  A, tu nu ai treabă în Vatra-Dornei, dar cineva are nevoie neapărat de transport până acolo? Atunci e ok să primești bani dacă ți se oferă. Dar nu e ok să iei bani de la oameni (mai ales oameni pe care-i cunoști și care-ți sunt probabil prieteni) pentru un drum pe care tu oricum l-ai fi făcut, cu sau fără ei pe locurile din spate. Așa și cu șoferul ăla. E ok să primească bani, dar nu-i ok să se rățoiască că nu a primit suficient.

Cu toții vrem să fim plătiți și cu toții muncim pentru bani, nu pentru nasturi, dar nu trebuie să căutăm constant să scoatem bani din absolut orice, dacă vrem să ne păstrăm respectul și aprecierea celor din jur. Acolo unde putem, desigur, e foarte bine să facem lucrurile în mod gratuit.

Lucrurile astea gratuite trebuie considerate drept o investiție pe termen lung. Nu câștigi 30 lei acum, dar câștigi o apreciere, o mulțumire sau respectul cuiva care, cândva în viitor, s-ar putea să se dovedească mult mai valoros decât banii din prezent, chiar dacă omul pe care-l ajuți e un străin. Ia (sau și mai rău, cere) cei 30 de lei, și ăia s-ar putea să fie ultima valoare pe care o mai primești de la omul ăla în viața ta.

Care opțiune pare mai bună?

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.