Prank-urile făcute celebre pe YouTube de către canalele americane precum Vitalyzdtv sau FouseyTube au destul de mare succes, iar tipii respectivi probabil că fac mulți bani din videoclipurile vizualizate de milioane de ori. Videoclipuri care, să recunoaștem, nu sunt toate foarte bune, multe dintre glumele lor fiind de prost gust sau de un misoginism respingător.
V-am arătat aici un videoclip în care niște băiețași lipsiți de maturitate și neuroni nu numai că se fac de râs ca niște proști, dar își mai iau și bătaie pe stradă cu glumițele lor tâmpite.
Succesul prank-urilor americane și gândul la banii care se pot face pe YouTube i-au determinat și pe câțiva băieți cu tupeu din România să-și încerce norocul pe străzile orașelor noastre, venind cu idei originale, adaptând farsele americanilor ori copiindu-le de-a dreptul.
Pentru un astfel de exemplu nu trebuie să ne uităm mai departe de Cluj, unde un student (probabil) pe nume Mircea Bravo a început în urmă cu circa un an jumate să facă astfel de farse clujenilor. Cum ziceam mai sus, cu idei originale, adaptate sau copiate de la barosanii de dincolo. Canalul lui de YouTube, cu ceva mai mult de 8000 de abonați, are 6 astfel de clipuri făcute în Cluj. Le găsiți în josul paginii.
Problema nu e că încearcă. E ok că încearcă, are și umor pe ici pe colo. Problema lui e că se află în țara greșită. Aici nu merg glumele de genul ăsta, iar omul se află de multe ori aproape de încasarea unei scatoalce binemeritate.
Din punctul meu de vedere, tipul are două mari dezavantaje care-i spulberă visele de popularitate pe YouTube, dezavantaje peste care nu poate trece pentru că sunt aspecte demografice și sociale pe care nu le poate învinge:
1. România se află cu cel puțin o generație în urma Americii în ceea ce privește deprinderea tehnologiei. Acolo, bunicii celor de vârsta noastră vorbesc pe Skype, în timp ce oamenii de 40-50 de ani își cumpără anual ultimul model de iPhone sau joacă Assassins Creed pe XboxOne. Sunt cuplați în lumea tehnologiei, a internetului și automat a farselor de acest gen. Cunosc fenomenul și rareori se supără când sunt ținta unei glumițe, atât timp cât nu se trece limita bunului simț.
La noi reacțiile sunt altele și e imposibil să faci un om de 50 de ani să accepte și să înțeleagă că a fost subiectul unei farse pe internet, când nivelul cunoștințelor sale despre internet tinde spre zero.
2. Din cei 9 milioane de utilizatori de internet din România doar o mică parte urmărește acest tip de farse pe YouTube, iar acea mică parte se orientează – normal – spre producțiile americane sau spre accidentele și bătăile din Rusia. Glumițele românești, mai ales că sunt copiate de dincolo și nu vin cu nimic nou care să identifice omul cu țara în care se află, nu sunt prea gustate la noi. Drept dovadă, cel mai popular video al tipului din Cluj, vechi de cam un an jumate, a strâns aproape 400.000 de vizualizări. Nu-i rău, dar e o cifră pe care ăia din afară o fac într-o zi.
Posibilele soluții pe care le-ar avea pranksterii români ar fi lărgirea audienței prin introducerea subtitrărilor în engleză în clipurile lor și/sau găsirea de idei originale care să rezoneze cu mentalitățile și nivelul de informare al oamenilor din România.
Poate chiar și apelarea la tradiții sau preconcepții românești. Astea ar prinde bine și la publicul român datorită ideii de identificare cu mesajul prank-ului, dar și la cel din afară, dornic să vadă chestii tradiționale, ciudate pentru ei, din alte țări.
Mai jos, glumele tipului în ordine inversă apariției lor.
