Am stat mai bine de o oră aseară citind pe Twitter hashtag-ul #BeenRapedNeverReported, după ce am văzut o știre despre el pe HuffingtonPost. O tipă pe nume Antonia Zerbisias a pornit acest hashtag pentru a încuraja femeile care au fost violate și nu au raportat niciodată atacul să vorbească despre experiențele lor.
Iar femeile au reacționat, povestind traumele prin care au trecut. Traume care te cutremură chiar și prin cele doar 160 de caractere permise de Twitter. Nu-mi imaginez cum ar suna confesiunile lor spuse cu voce tare, cu descrieri amănunțite, cu lacrimi pe față, cu buze tremurând și cu memorii teribile aduse la viață.
Ca orice bărbat care habar n-are ce simte o femeie care trece prin așa ceva, m-am întrebat de ce n-au raportat. De ce respectivii indivizi mai sunt în libertate? De ce li se mai permite să se afle în apropiere de alte fiice, soții, iubite, bunici, mame? Din câte am înțeles din mărturiile lor, cele mai comune motive pentru care femeile au ales să sufere în tăcere sunt rușinea, lipsa de informare, lipsa de înțelegere din partea familiei și a societății sau teama de a fi învinuite. Cu alte cuvinte, societatea în care trăiesc ele e mai predispusă să le condamne decât să le ajute.
De câte ori citesc câte ceva legat de subiect, îmi vine în minte o anumită scenă din liceu, când profesorul de engleză Mihai Cioată ne-a vorbit despre grozăvia violului. Nu-mi amintesc exact contextul, dar îmi amintesc cum ne povestea cu scârbă despre scursurile umane masculine care justificau un viol prin expresia ”Și ce, crezi că ei nu i-a plăcut?”.
Deci, repet, ”Și ce, crezi că ei nu i-a plăcut?”. Gândiți-vă un pic la implicația acestor cuvinte rostite cu seninătate și în ziua de azi de mulți bărbați. Un gând care te face să-ți dorești instaurarea pedepsei cu moartea în România, lege pentru care nu m-aș gândi de două înainte să votez DA.
Domn’ profesor, mulțumesc pentru că, 6-7 ani mai târziu, cuvintele acelea mi-au rămas înfierate în creier și nu m-au lăsat niciodată să uit ce fel de oameni trăiesc printre noi.
Mai jos sunt câteva mărturii ale femeilor care au avut curajul să vorbească pe Twitter despre ceea ce li s-a întâmplat:
He pushed me on the couch and said: „you can’t say no, you’re my girlfriend.” — I cried all that night. Many after. #BeenRapedNeverReported
— Daphne Simone (@daphnesimone) October 31, 2014
Hard to admit this hashtag relates to me. Was so close to getting away; still see my hand on the doorknob sometimes. #beenrapedneverreported
— Ann (@31annotations) October 31, 2014
I had already lost my childhood, my virginity and my self worth I was afraid, and I didn’t want to lose any more. #BeenRapedNeverReported — Gabrielle Miller (@MillerGabrielle) October 31, 2014
#BeenRapedNeverReported Doctor told me not to bother telling my family, said they’d never believe me anyway. — Stacelynn Caughlan (@idea_lounge) October 30, 2014
Because 20 years after, when I finally told a close friend, she asked, „Are you sure?” #BeenRapedNeverReported — Ruth Marie Sylte (@rmsylte) October 31, 2014
I was 12 years old. I didn’t know the man/boy at the park. My mother didn’t believe me. I still live in fear @ 33. #beenrapedneverreported
— Amanda T (@AmandaT74342836) October 31, 2014
Uitați-vă și la ăsta un pic.
