16
Iul

Ce se vorbește într-un cuplu de posibili miliardari? (P)


Nu, nu am devenit miliardar. Nu încă, cel puțin. Stați pe aproape însă, și citiți fiecare postare, că nu se știe când vă anunț că m-am ridicat așa de sus pe scara socială, încât mă mai sprijin numai în grămezile de euro de sub mine. Când se întâmplă asta, primii 5 care mă felicită în comentarii primesc câte 10.000 de euro, deci se merită să-mi citiți periodic blogul. Zic și eu, ca o paranteză înainte de ce vreau de fapt să vă spun. Discutam cu viitoarea soțioară, în timp ce împărțeam 10 lei între covrigi și benzină, ce am face noi dacă am deveni miliardari. Adică dacă am câștiga la loto, că de muncit suntem prea leneși. Chiar și pentru furat suntem prea leneși, așa că ne-am pus speranța-n loteria la care nu jucăm niciodată.

Bineînțeles, așa cum ați ghicit deja, prima și prima oară am porni o luptă grozavă împotriva sărăciei globale, am ridica biserici și am săpa fântâni în Africa. Apoi, după ce terminăm de eradicat sărăcia, ne rezervăm în rai locurile încălzite de Adam și Eva și potolim setea continentului negru (ceea ce ar face oricine ar avea un miliard de euro), am ajuns la lucrurile mai lumești. Adică la ce ne-am cumpăra așa, pentru suflețel.

Eu am decis că cel mai important și musai lucru e o flotă de mașini de sport. Scurt și la obiect. Ce tip de mașini? Pe toate, că doar sunt miliardar.

Don’șoara, în schimb, e un spirit mai familist și mai puțin înclinat spre ideea de proptire într-un stâlp cu 160 la oră, călare pe 500 de cai putere. Așa că mi-a nimicit în doi timpi și trei mișcări  flota splendidă pe patru roți și m-a informat politicos că parte din miliardul de euro va merge frumos spre achiziționarea unei case la oraș. Nici prea mare, nici prea mică, cu grădină de care să aibă grijă ea și cu o curte mare în care să se joace plozii familiei alături de doi căței din ăia albi și blănoși ca oile, pe care dacă-i tunzi îi iei la șuturi că-i confunzi cu șobolanii.

Un alt musai-musai este sticla, cică. Pentru că ei îi place lumina (în timp ce eu tânjesc diavolește după întuneric), mi-a dat asigurări că respectiva casă va avea cât mai multă sticlă: pereți de sticlă, mese de sticlă, scări de sticlă cu balustrade de sticlă, chiar și sticle de sticlă vom avea. Eu, pentru că-s mai timid, n-aș prea vrea să am vecini care să se holbeze iscoditor la mine-n casă prin pereții de sticlă, dar ea m-a asigurat că, din moment ce suntem miliardari, ne permitem și niște perdele.

Ca să mai caut un nod în papură, am încercat să-i explic că balustradele alea de sticlă s-ar putea să-mi creeze ceva probleme de vizibilitate atunci când voi veni mai șprițuit acasă. Cu alte cuvinte, s-ar putea să nu le văd la beție. Ea m-a asigurat că asta nu se va întâmpla însă, devreme ce ușa nu va fi nicidecum din sticlă, dar va fi încuiată bine, ca să nu pot intra.

Cam ce balustrade vrea dânsa puteți admira în pozele de mai jos.

               railing2               railing1

Imaginile aparțin firmei Railing Design, care și-a făcut o meserie din distribuția sistemelor și accesoriilor pentru balustradele din inox și sticlă. Dacă vă interesează, găsiți la ei pe site multe alte nebunii pe care nici n-ați știut că le vreți. Pentru că știu că visați la una din casele astea de mai sus, stați liniștiți. Vă chem în vizită după ce câștig.

Imagine


 

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.