Majoritatea celor care am ajuns să ne câștigăm pâinea din fața unui calculator știm cât de greu este să le explicăm rudelor mai în vârstă natura activității noastre. După vreun an de facultate în PR – când m-am cam prins ce înseamnă tărășenia asta – am încercat și eu, la întrebările obișnuite ale familiei sau prietenilor de familie, să explic ce soi de facultate fac și ce-o să lucrez după. Și că nu, nu voi muri de foame cu diploma în mână.

De regulă, nelămuririle lor începeau cu numele specializării:

– Pâ Râ? Ce-i aia Pâ Râ?

– Nu mă, se pronunță Piar!

Și Comunicare? Ce, te învață cum să vorbești cu oamenii? Damiane, da’ tu nu știi cum să vorbești cu oamenii? Eu știu cum să vorbesc cu oamenii, și nu m-a învățat nimeni nimic niciodată! Nu mi-a trebuit facultate. Ce pretenții și-n ziua de azi, dom’le! Numai să-ți ia banii!

Și tot așa. Inutil de povestit mai multe.

Piariști, marketeri, bloggeri, programatori, căutați în memorie asemenea momente dragi, că sigur le-ați experimentat. Simțeam că nu pot continua discuția și explicațiile, pentru că mă loveam de un zid de cauciuc care mi le arunca înapoi cu toată forța dată de încrederea prostului cu mintea închisă, care nu știe că mai există și altceva în afară de alimentara de la sat sau de Kauflandul din oraș, și care refuză totodată să creadă că pot exista lucruri pe care el nu le înțelege și nu le cunoaște în profunzime.

Și chestia asta nu se limita doar la ”PR”, ci despre orice chestie nouă pe care încercai să le-o explici la încuiați. Una în special, legată de networking, mi-a rămas în minte și va dăinui veșnic în memoria mea:

– Ce vorbiți mă? Ce netuorching?

Networking-ul e un fel de știință despre cum să stabilești relații de calitate cu oamenii din domeniul tău, pentru a te ajuta să devii tu însuți mai cunoscut și mai de succes. Și tot așa, câteva explicații simple. Iar după 5 minute, o tanti – pretinsă intelectuală de oraș – care asculta atentă, scoate porumbelul:

– A! Adică pile! Acum am înțeles! Păi ce n-ai zis așa de la bun început, ce mă tot aburești cu termeni tâmpiți?!?

Îmi venea să urlu într-o pernă.

Dar așa am înțeles cel mai bine ce-mi zicea un prof în facultate, despre  cum ”trebuie să știi să-ți mulezi subiectele pe inteligența interlocutorului”.

Nu mă apuc să vă explic ce înseamnă cuvântul, pentru că știți. Iar dacă vreți să aflați și mai multe, citiți ce scrie Lorand Soares Szasz despre networking. Articolele lui oferă multă informație excelentă pentru toți cei care vor să înțeleagă. Este a doua oară când îl menționez într-un articol, și o fac încă o dată cu plăcere.

Dar nu vă sfătuiesc să dezbateți subiectele cu persoane asemănătoare celor descrise mai sus, dacă vreți să vă păstrați vie dorința de-a trăi.

Imagine

This Post Has 2 Comments

  1. Ca norocul, mai sunt si cei care se prind repede de avantajele tehnologiei si a „noutatilor”. Bunica-mea de exemplu s-a prins instant ca ne poate folosi pe mine si pe sora-mea pentru a cauta pe Internet cat de lungi sunt telenovelele si cum se termina, ca sa nu trebuiasca sa se uite neaparat la toate episoadele :))

    1. Tu ești o norocoasă atunci. 🙂

Lasă un răspuns

Damian Gicoveanu

Social Media

Angajează-mă

Close Menu