Îți cunoști vecinii doar când se ia curentul

Peste câteva zile se face un an de când am luat în chirie garsoniera ardeleană în care eu și viitoarea soțioară ne ducem traiul până la nuntă, când o să primim cadou o vilă în mijlocul Clujului de la neamurile bucovinene care de abia așteaptă să ne fericească cu cadourile. Se face un an de ne-am mutat aici,  timp în care n-am schimbat o vorbă cu vecinii. Adevărat, e un bloc de garsoniere plin de studenți extrem de preocupați cu furișatul pe vârfuri în hol, să nu cumva să-i audă administratoarea să le ceară ceva bani de cheltuieli, astfel încât ne întâlnim rar și întotdeauna suntem pe fugă, cu ochii în patru după doamna cu chitanțierul.

Ieri însă s-a întâmplat minunea. Am discutat pentru prima dată cu don’șoara de la 6, cea mai gălăgioasă vecină pe care am avut-o vreodată. Nu dă cu aspiratorul și nu pornește blenderul noaptea. Nimic de genul ăsta. Nu știm dacă-i place gospodăreala, da’ știm sigur că-i place altceva. De două-trei ori pe săptămână – mai răruț că-i mai drăguț – auzim prin perete cât de mult îi place. Întotdeauna după miezul nopții. Pot să-mi setez ceasul după dânsa.

Din când în când, o mai zăream furișându-se pe hol, dar niciodată nu am făcut contact vizual. Mi-e teamă să nu citească pe fața mea că știu ce-a făcut în noaptea dinainte.

Dar ieri, băieții de la Electrica au considerat că ne-au dat prea mult curent luna asta, așa că l-au oprit tocmai când viitoarea soțioară mai avea o pagină de scris la licență. Disperarea s-a instalat în momentul în care a observat că pe hol e curent și că noi aveam în cutia poștală o factură ce prinsese deja mucegai de când stătea acolo. Nu-i de mirare că am crezut că ne-au tăiat porția.

Îngrijorarea a fost atât de mare încât când am ajuns acasă mi-am făcut curaj și am bătut timid în ușa vecinei. Nu știu de ce, dar mi-o imaginam în chiloți. A deschis ușa. Era îmbrăcată. O studentă normală. Nici pomeneală de chiloți la vedere. ”Păcat”, mi-am zis în gând.

Am întrebat-o de curent și mi s-a luat bolovanul de pe suflet când mi-a zis, contrariată, că și ei i-au tăiat ”nenorociții” curentul. Tocmai când e în sesiune. Și mai are numai două examene și gata. Și apoi pleacă acasă. Speră să dea ăștia drumul la curent că are în frigider o ciorbă care se strică și ea nu poate mânca tot singurică. ”Nenorociții” i-au spus la telefon că rezolvă într-o oră și au trecut patru. Și tre’ să meargă în oraș la ziua prietenei Mădălina, care a împlinit cu două zile înainte 23 de ani.

Îmi venea să-i zic ”Mersi, dar eu am întrebat numa’ de curent!”. Nu i-am zis. Și am stat de povești 15 minute. Ne-am împrietenit. Acum, când se va mai lamenta prin pereți, nu voi mai auzi o străină, ci o prietenă. Numai că n-am întrebat cum o cheamă. Abia acum realizez asta. O s-o numim ”vecina de la 6”. Am sentimentul că veți mai auzi de ea aici la mine.

Să nu uit! Neamuri bucovinene, am glumit cu vila din centrul Clujului! V-așteptăm la nuntă! Da’ dacă insistați, o primim, c-așa-i frumos.

Imagine