Cum m-am căsătorit fără să știu

Omul trece prin multe în viață. De unele își dă seama, pe altele nu le realizează. Dar întotdeauna am crezut că atunci când o veni vremea să-mi pun pirostriile, voi fi acolo. Și fizic și psihic. Așa că vă imaginați surpriza mea, deopotrivă cu cea a viitoarei soțioare, când am aflat că ne-am căsătorit deja. Da, noi între noi. Și noi habar n-aveam. Nu eram beți sau altceva, că deh, avem grijă de brandul personal și nu ne îmbătăm ca porcii în public. O facem acasă, ca oamenii decenți și cu bun simț.

Căsătoria e o chestie serioasă, de oameni serioși. De aia am crezut pentru un timp că nu-i de noi. Dar până la urmă am zis să o facem, că așa-i datina.  Ne-am luat și răgaz suficient, așa vreo 2 ani, să avem timp de împăcat după ce ne răzgândim. Minunea s-a întâmplat anul trecut, de ziua mea, când m-am priponit într-un genunchi (că așa am văzut în filme că-i politicos) și am întrebat-o frumos: ”Vrei ori ba?”. Nu știu de ce, dar a vrut.

Ei, și ce face un cuplu proaspăt logodit, în anul Domnului 2013? Pentru că social media e puterea, își postează logodna pe Facebook, să primească like și share, ca oamenii. N-am primit niciun share – fir-ar să fie – dar ne descurcăm și cu două-trei like-uri azvârlite în milă. Felicitări, casă de lemn că-i mai ieftină, copii cu nemiluita că prezervativele-s scumpe și alte asemenea urări de bine. Mulțumim, la fel.

Dar logodna a avut un ecou mai mare. Din Timișoara – că acolo am găsit de cuviință să pun marea întrebare al cărui răspuns ea încă îl blestemă și azi – în zona Dornelor, casă pentru ambii proaspeți logodiți. Și pe acolo pe undeva, în mai multe gospodării vecine, s-au ridicat sprâncene.

”Ni tu, uite și la ăștia, s-or însurat ori ceva. Și pe noi nu ne-or chemat. Cred că au copchil, de aia. Apasă și tu pe Îmi place acolo, c-așa se face. Cum unde? Acolo unde scrie cu albastru, tu nu vezi? Unde-i telefonul? Ia s-o sun eu pe mă-sa, să văd, poate nici ea nu știe!”

Iar pentru că veștile circulă acolo mai rapid decât putem noi tasta pe telefon ca să ne sunăm părinții, viitoarea mamă soacră ne sună înainte s-apuc eu să mă dezmorțesc bine:

”Ce faceți voi, mă? Jumate de comună știe că v-ați căsătorit. Și cealaltă jumate mă sună să mă-ntrebe dacă am nepot ori nepoțică, cu felicitările de rigoare!”

Soacra-i dezghețată la minte, așa că n-a pus botu’ la știrea zilei, dar nah, curiozitatea. Știu știu, sunt măgulitor. Încă nu m-am însurat cu fiică-sa, bine?

Nu e greu de imaginat că abia după câteva săptămâni, după ce a filmat-o așa cum se cuvine pe viitoarea soțioară și a observat că burtica nu crește, Consiliul Babelor a fost nevoit să renunțe la teorie.

Nu am primit niciodată drept la replică, de unde și această postare.

Imagine