Folosesc aici ”creștinism” pentru a desemna religiile în general. În funcție de credința voastră, înlocuiți-l cu budism, hinduism sau confucianism, puțin îmi pasă. Pe pagina de Facebook Dumnezeu – venerată de mulți atei – se desfășoară o inițiativă numită #AteiSuntem. Pe scurt, oamenii își postează poze acolo spunând de ce sunt ei atei. Nu știu sigur când a început, dar deocamdată nu-s decât vreo 13 poze, ceea ce e cam puțin la o pagină de 60.000+, mai ales că subiectul a pornit deja prin blogosferă.
Respectivele fotografii le puteți vedea aici. De remarcat că majoritatea motivelor pentru care oamenii se declară atei au legătură cu inconsecvențele întâmplărilor biblice, care sunt, desigur, hilare. Asta dacă nu alegi calea mai simplă, să ”crezi și să nu cercetezi”. Mă rog, asta nu are legătură neapărat cu subiectul, dar de aici mi-a venit ideea.
Întrebarea din titlu e retorică, desigur. Nu caut să țin partea nimănui.
Ca să-mi spun punctul de vedere și să vă dați seama cam de unde privesc eu situația, sunt născut și crescut creștin. Dar am multe întrebări și nelămuriri cu privire la religie. Nu cred fără să cercetez, adică. Mă voi căsători după unele datini creștine, îmi voi boteza copiii creștinește și voi merge cu familia la slujba de înviere, dar o voi face de dragul celor dragi și apropiați, nu pentru că aș crede în protecția oferită de ceva îngeri invizibili. Oricum, nu mă pot declara ateu, devreme ce fac aceste lucruri. Și nici nu vreau.
Dar nu voi merge mai departe de atât. Nu voi considera popii mai presus de alți oameni (chiar dacă unii așa se consideră) și nu-i voi judeca după haină și ”har”, ci după bunul-simț de care dau sau nu dovadă. Nu-mi voi sfinți mașina și nu voi frecventa prea des slujbele. Nu știu dacă e un cuvânt potrivit pentru atitudinea asta. Poate agnostic. Sau poate indiferent. Nu știu.
Dar unde vreau să bat e aici: indiferent că ești ateu sau creștin, există un lucru mai rău decât oricare variantă din astea două. Să fii fanatic. Să fii în extreme. Adică să încerci obsesiv să-i schimbi pe toți din jurul tău dacă nu-ți împărtășesc ideile. Să mergi toată ziua la biserică sau să îi înjuri pe cei care o fac. Să îți impui ideile prin violență psihologică sau fizică. Să venerezi popii sau să-i scuipi pe toți în față (sunt și oameni ok printre ei, să știți). Să vrei să-i arzi pe rug pe toți ”ereticii” sau să-i răstignești pe toți creștinii. Da, există și oameni care gândesc așa. Am întâlnit din fiecare categorie.
Indiferent că ești creștin înfocat sau nu crezi câtuși de puțin în ouăle de Paște, socot că mai întâi trebuie să fii om și să respecți părerile și credințele celor din jur, chiar dacă nu corespund cu ”adevărul” în care crezi tu. Nu zicea cineva că adevărul e relativ? Einstein, parcă el era.
