De mic, am fost instruit și antrenat, ca un bărbat adevărat, să știu pe de rost la ce suntem noi, masculii, mai buni decât ele, femeile. Era ca un fel de ultimă încercare a bărbaților să reziste dominației feminine. Un fel de luptă pe ultima redută. O ultimă rezistență eroică în lupta bărbaților de a încerca să-și păstreze aparentul statut superior asupra sexului frumos, statut pe care îl afișam fălos acum nici 60 de ani. Dar e o cauză pierdută. Eu știu, așa că m-am predat de mult. Toți bărbații căsătoriți s-au predat, de altfel. Care e ultimul bărbat pe care l-ați văzut conducând un mariaj? În afară de Napoleon, zic.
Crescând, am fost îndoctrinat cu sute de diferențe dintre bărbat și femeie. Am fost învățat că bărbatul e mai puternic fizic, de aia el e cel care mută mobila prin casă. Am fost învățat că femeia e mai bună la bucătărie, de aia ea gătește întotdeauna. Că bărbatul e mai curajos, de aia omoară păianjenii de pe pereți. Că femeia e mai ordonată, de aia ea face ordine în dulapul cu haine. Că bărbatul e mai bun șofer, de aia el conduce de fiecare dată. Mașina, nu căsnicia. Că femeia are un simț estetic mai bun, de aia ea alege perdelele.
Că bărbatul aia, că femeia ailaltă. De fapt, diferențele nu-s chiar atât de mari pe cât am fost învățați să credem. Să vorbim de cadouri, că aici voiam să ajung. Când vine vorba de cadouri, se presupune din start că bărbatul habar n-are. Că femeia trebuie să aleagă, pentru că ea știe ce și cum. Doar că nici ea habar n-are. Dar pretinde că știe, pentru că altfel și-ar recunoaște un punct slab în fața inamicului. Așa că femeia îi spune bărbatului că el habar n-are și ea alege cadoul.
”Am un prieten” care de-a lungul și latul relației lui amoroase și-a sărbătorit ziua de naștere de vreo trei ori. Din experiența lui, am înțeles că femeia, care conduce relația și automat și alegerea tuturor cadourilor, nu prea are habar ce cadouri să îi ia. Nu s-a ajuns până acolo încât să îi dea bani și să îl pună să-și ia singur. Încă.
Doar că se gândește mult prea mult și nu iese nimic bun, în timp ce el – specific masculin- cumpără primul lucru pe care îi pică privirea în magazin și de cele mai multe ori o nimerește. Ca nuca-n perete. Așa că, recent, pentru că se apropie iar ziua mea lui (ce tupeu pe el, să și-o sărbătorească în fiecare an!), i-a dat un sfat prietenesc:
– Uite dragă, știu că urăști profund plimbatul și holbatul aiurea prin mall. Urăști grozav activitatea asta, chiar dacă o faci pentru mine. Așa că anul ăsta îți și spun ce vreau de ziua mea, să te scutesc de un necaz. Intri pe site-ul ăsta, te duci frumușel la pagina 7 și-mi comanzi setul ăla pentru vin. Pe roșu, nu pe negru, da? Simplu și rapid. Cum zice și motto-ul lor, scapi ieftin de o grijă. Cu plăcere.
– Of Doamne! Iar e ziua ta?
