Când eram mic, mă uitam la Zorro, pe TVR 1, că așa era atunci. Citeam cărți despre vestul sălbatic american și despre armele cu care se luptau indienii. Citeam despre pirați și despre cum se înecau unii pe alții cu stil. Deci eram înconjurat de violență, nu glumă. La 10 ani, cunoșteam mai multe metode de tortură decât oricare alt copil din școală. Știam cum trebuie legat cineva la stâlpul de tortură și ce trebuie să faci pentru a-l ține cât mai mult în viață, în suferință. Știam unde trebuie lovit cineva cu săgeata sau cuțitul ca să nu moară înainte să vrei tu și cunoșteam pe dinafară metoda apașă de scalpare. Cei care nu știți ce e scalparea, căutați pe net, să vedeți acolo distracție.

Toate astea le știam din cărți, că televizorul nu prindea decât TVR 1 și 2, cu purici, și n-aveam răbdare să mă uit decât la Zorro, jumătate de oră. Ideea e că în universul meu de copil pe care mi-l cream în minte, eram înconjurat de violență. O violență mai ușor de reprodus decât cea de astăzi. Mult mai ușor. Ce, unde găsește un puști din zilele noastre o armă, să tragă în oameni? Nu-i chiar așa, pe toate drumurile.

Dar eu aveam armele despre care citeam. Aveam arc cu săgeți, aveam cuțite din lemn, aveam săbii, aveam praștii din alea de trăgeau zeci de metri, cu putere. Aveam pentru că eu mi le-am făcut. Și erau aproape la fel de periculoase ca și armele de foc. Dar nu eram prost. Nu făceam tâmpenii. Nu tâmpenii mari, adică. Nu le foloseam ca să îi pun pe alții sau pe mine în pericol. Cu mici excepții, desigur. Nu zic că nu m-am lovit. Sigur, am mai căzut de pe casă, am mai rămas agățat în garduri, m-am mai tăiat făcând săgeți, am mai căzut în apă iarna, am mai terorizat copiii mai mici îmbrăcat în Zorro, dar niciodată nu am fost atât de idiot cum par a fi unii copii și mai ales adolescenții din ziua de azi.

Îi știți pe Bartoș și pe Smiley. Măscăricii ăia de la Românii n-au talent, cu glumele lor regizate și învățate pe de rost. Idolii unei națiuni întregi.

Au făcut o reclamă la Romtelecom, pe care dacă nu o știți, o găsiți mai jos. Prost făcută, foarte prost, dacă mă întrebați pe mine. Pentru că ăștia doi au talent actoricesc cât am eu 1.80 înălțime. Dar nu asta-i problema.

Problema e că mai mulți copii și adolescenți s-au gândit că nu-i o idee nasoală să se urce și ei pe trenuri, precum cei doi proști din reclamă. Și cum e normal, au ajuns la spital electrocutați, cretinii.

La sesizarea lui Raed Arafat, pare-se, reclama a fost interzisă de CNA. Uitați știrea.

Dar mai e una. O altă reclamă, tot cu măscăricii ăștia doi, când se aruncă de pe o clădire cu parașuta în spate și cu brațele pline de flori.

Curând vor apărea cazuri de copii și adolescenți cu picioarele rupte pentru că s-au aruncat de la balcon cu umbrela.

IQ-uri scăzute, sau influențele unor celebrități de căcat? Sau ambele?

Reclamele le puteți vedea mai jos. Calitatea video e proastă, din păcate, dar așa le-am găsit.

Imagine

Lasă un răspuns

Damian Gicoveanu

Social Media

Angajează-mă

Close Menu