– Dacă o aduc mâine dimineață pe la 8, sigur e gata până seara la 6? îl întreb în telefon, plin de speranță.
Cu vocea autoritară, parțial acoperită de zgomotul din service, zice cumva deranjat că îi pun la îndoială cuvântul:
– Bineînțeles! Am multe mașini mâine..multe multe..programate de săptămâna trecută. Da’ te rezolv rapid pe tine, că n-ai decât #%@^ de schimbat! Am comandat-o, vine mâine dimineață și până la 12 e gata.
Fericit nevoie mare, răspund politicos:
– Superb! Mulțumesc frumos!
De obicei, telefonul sună pe la prânz.
– Alo, Damian? (pentru că expresia domnule X e rezervată pentru băieții care au mașini cu motor de peste 2 și interior de piele. Nu am pretenții de gen, e doar o observație). Să știi că e o problemă, întârzie un pic piesa. M-au sunat de la magazin și mi-au zis că livrează mai târziu azi, așa că s-ar putea să nu termin până diseară. Dacă nu azi însă, cel târziu pe mâine dimineață până în 10. Sigur-sigur!
– Na, asta e, zic. Oricum vin după ea mâine seară, că sunt la lucru.
În restul zilei telefonul nu mai sună. Mecanicul tace mâlc. Nici eu nu sun, mai mult din rușine de rușinea lui.
A doua zi, pe la 11, mă sună. Vocea e iritată și aparent nervoasă pe cineva:
– Auzi, dracu să-i ia pe ăștia!! Continuă cu vreo două înjurături stilizate și evidențiate prin ceva sunete metalice. Apoi zice: mi-au trimis piesa greșită azi dimineață! S-ar putea să nu vină nici azi, dar pe mâine dimineață sigur sigur rezolvăm.
Simțind că e nevoie de un pic de ajutor din partea mea, meșteresc rapid o minciună:
– Bine, e ok, dar vă rog eu să fie gata până mâine seară, că poimâine dimineață trebuie neapărat să plec din oraș. Neapărat! Rămân dator, mulțumesc!
– Bineînțeles, nu-i nicio problemă.
În deja a treia zi de când mașina trage chiulul în service, sună iar telefonul.
– Alo, Damian! Iarăși probleme.
– Păi? N-a venit piesa?
– Ba, #%@^ a venit. Dar când am dat s-o montez, am văzut că și @#$% joacă rău de tot. Aia face zgomotul ăla groaznic și e pe cale să se desprindă/uzeze/strice/explodeze! Trebuie schimbată neapărat!
– Bun, cât costă și cât durează?
– Costă atât și durează până mâine sigur.
– Dar v-am zis că am neapărat nevoie de mașină pe mâine și mi-ați spus că rezolvați!
– Da, dar n-am știut de @#$%. Eu nu te sfătuiesc să pleci la drum fără ea, că e nasol de tot…
– Bine, ce să fac, asta e…
În a patra zi, cu chiu cu vai, mă duc să-mi iau mașina. Omul, de bună credință, îmi dă și piesa aia care ar fi putut să mă ucidă dacă plecam la drum lung. O iau și-o pun în portbagaj.
Peste câteva zile, la Vatra Dornei, tata urcă mașina pe rampă și se apucă de inspectat lucrarea omului, cum face după fiecare intervenție a mecanicilor.
– Uite, zic, asta mi-au schimbat-o ultima dată. Și-i întind ruginătura primită de la mecanic.
O ia, o întoarce pe toate părțile și zice:
– Păi bine băi istețule, tu n-ai văzut că asta nu-i de la mașina ta?!?
Mecanicul, descurcăreț, n-a schimbat nicio piesă la mașină, ci m-a încălțat cu o rugină veche de prin service și cu o chitanță de 300 de lei, dându-și seama că eu cunosc mecanică cât știe el SEO.
P.S: să-mi fie iertat titlul de către toți mecanicii de bună credință, dar sunteți mai rari decât neuronii votanților lui Ponta! Recomandați-mi unul de-al vostru, bun, în Cluj! Dacă aveți.
