30
Apr

Băi, am prins drag de dentiste


Antipatia față de doctori mi-am cultivat-o de mic copil, cu mult timp înainte să pricep conceptul de mită și alte nebunii. Cred că a început de când eram un țânc de 10 cm și mă cărau părinții prin spitale. Sigur, amintirile alea sunt puțin în ceață, așa că derulez câțiva anișori în față, când mă văd sugrumat de frică, cu gura deschisă, pe scaunul dentiștilor. Era nenorocirea de pe lume când venea vorba de dentiști. Și – a dracului – îi vizitam des, că deh..bomboane.

Cât am stat în Vatra-Dornei, m-am perindat pe la o droaie de chinuitori de copii din ăștia. Era jalea de pe lume. Când pășeam în coridoarele alea ce miroseau a spital de pe stradă, sângele îmi fugea din obraji direct în picioare, îndemnându-mă să o iau la sănătoasa. Stăteam și ascultam livid pe hol sunetul drăciei ăleia de polizor, întrerupt doar de urletele disperate ale copiilor, pe care mi-i imaginam legați de scaun: ”Aaaaauu!!!!!!!!!” Sunt sigur că fiecare experiență mi-a consumat cel puțin un an din viață.

După ce am scăpat de acriturile de dentiști de acolo, am ajuns în Banat, unde am ajuns, pe rând, în mâinile altor acrituri, până când am găsit-o pe ea! The one! Era tinerică, frumușică, simpatică, cu mâna ușoară și anestezii bune. Bune de tot. Am uitat cum o cheamă, dar nici nu mai contează. Important e că sângele nu-mi mai fugea din obraji și nu mai vedeam fețe încrâncenate care parcă mă făceau să sufăr dinadins.

Eram ca o virgină ce tocmai descoperise tipul perfect, care o dezvirgina grijuliu, atent, fără să o doară. Asemenea unei virgine, nu simțeam nici plăcere, dar băi, măcar nu mă durea!

Și apoi m-am mutat la Cluj. Trist, știind că voi mai avea nevoie de un dentist și știind ce las în urmă. Dar karma! Peste drum de mine găsesc – din prima încercare – sosia dentistei din Timișoara, dar parcă cu analgezice și mai bune, și mai eficiente. O plăcere să mergi la dentist.

Am vizitat-o și azi. Nu din curtoazie, desigur, dar nici cu scârba și frica de odinioară. Cu demnitate, dom’le, pentru că nu mai tremură carnea pe mine acum.

Așa că da, am prins drag de dentiste. De dentiste, nu de dentiști. Întotdeauna m-am ferit, instinctiv, de bărbații dentiști. Habar n-am de ce.

Deci, dacă vreți  o recomandare de dentistă bună în Timișoara sau Cluj, de azi fac recomandări. Moca.

Numai  să nu-mi terminați analgezicele, că ne stricăm relațiile.

Imagine

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.