După Mihai Eminescu, Ion Creangă și I.L. Caragiale, un alt mare poet, scriitor și filozof s-a stins recent. Nu din viață, ci din news-feed-ul nostru de Facebook. Doborât de haterii care i-au contestat geniul de necontestat, Tony Poptămaș va rămâne însă mereu în amintirea noastră. În memoria lui, oamenii care au simțit că acest curent filozofic nu merită să dispară o dată cu inițiatorul său, au repornit seria citatelor filozofice, în încercarea disperată de a menține în viață o speranță, o rază de soare în lumea întunecată. Din respect pentru geniul poptămășian, mă alătur și eu cu o vorbă oamenilor din lista de mai jos, care fac eforturi supraomenești pentru a nu lăsa amintirea lui să dispară ca o simplă amintire.
Printre filozofii de azi – mult mai slabi decât Tony Poptămaș, din păcate – se mai numără Zicu, Mădălina, Cetin, Andrei, Gabriel, Roxana și Andreea. Cinste lor!
”Astăzi e cald și e frumos, ceea ce pe mine întotdeauna m-a dus cu gândul la frumusețea și căldura sufletului, ceea ce întotdeauna m-a dus cu gândul la mama, tata, sora, cățelul și soția mea. Fie ca căldura mea sufletească să încălzească și spiritele voastre, iar împreună să ne alăturăm pentru a încerca să refacem această lume căzută în păcat, să o aducem pe calea cea bună, să ne iubim toți ca frații, mamele, tații, cățeii și surorile noastre. Dragostea care ne unește ca oameni nu trebuie să dispară nicicând din inimile noastre, pentru că oameni suntem și oameni trebuie să fim până la sfârșitul vieții noastre, arătându-ne dragostea față de semeni și față de noi înșine. Pentru că ca să iubim pe alții, trebuie să ne iubim pe noi înșine întâi! Dragostea e mare! Dragostea nu moare!”
În numele dragostei și filozofiei, vă rog să vă alăturați și voi acestor oameni simpli care nu vor să lase geniul unui om extraordinar să moară în fața noastră, fără să ridice un deget. Contribuțiile voastre vor fi pe veci amintite!
Like & share și salvați filozofia poptămășiană, după care tânjim cu toții! Bonus: ajutați o pisicuță!
Foto: Tony Poptămaș

This Post Has One Comment
Pingback: Filozofie poptămașiană | Mădălina Sîrghie