Privind ieri la grimasa obosită, transpirată și analfabetă a mulțimii care a protestat pentru Antena 3, am trecut prin tot felul de emoții. De obicei nu mă agit uitându-mă la tv, dar ieri m-a luat valul. Întâi m-a amuzat discursul înălțător al lui Gâdea, babele libidinoase care se întindeau să-l lingă ca pe moaștele lui Hristos, pancartele agramaților și în general toată turma de oi din jurul Cotroceniului care își trăgea pe nări ultimele porții de oxigen din viața asta. Apoi, m-am revoltat când l-am văzut pe moșneagul ăla rupt în cur cum dă cu șutul într-un jurnalist de la o altă televiziune la un marș – chipurile – pentru libertatea presei. Oameni încuiați, manipulați și demni de milă, care habar n-aveau ce căutau acolo. Azi însă, m-am amuzat din nou.

Cântecul de mai jos trebuie să fie una dintre cele mai mișto chestii pe care le-am văzut de la condamnarea lui Voiculescu încoace. Bun, bun de tot.

Cică:

Suntem aici, suntem Antena

Și tresărim la unison când auzim sirena.

Oamenii ăștia merită un Oscar sau ceva, pe bune.


 

This Post Has 3 Comments

  1. Singurul meu mijloc de transport e autobuzul, nu m-as încumeta la asemenea ringtone…

    1. Da, ai dreptate. Dacă totuși te încumeți, să nu uiți de silent. 🙂

Lasă un răspuns

Damian Gicoveanu

Social Media

Angajează-mă

Close Menu