Ce mă? Ce-i ăla frilensăr?, mă-ntrebă tătucă-miu o dată, mai demult, când a prins o părticică dintr-o convorbire de-a mea cu un prieten. Urmă desigur o explicație amănunțită și fără cine știe ce înțeles pentru el, reprezentant de bază al generației X, generație care a trăit multe, numai lucrul de acasă din fața calculatorului nu. (mai mult…)
Am fost azi și m-am operat, ceea ce nu e așa de grav cum sună, doar că îmi place expresia aia de uimire sinceră de pe fața oamenilor când aud asta: Cum mă, da’ ce ai pățit? Cum adică te-ai operat?. Vă dați seama că nu e prea grav, că altfel nu scriam pe blog la câteva ore de la întâmplare, dar na, suntem o nație iubitoare de dramatism. Bun, deci să vedeți. (mai mult…)
Așa ne zicea bunica. Și își mai întărea spusele cu câte o scatoalcă de câte ori călcam în străchini. Sau mai precis, în straturile din grădină. Că da, am crescut la sat, și tare bucuros mai sunt. Mi se confirmă asta tot mai des. Tare rău îmi pare că ai mei copii nu vor avea ocazia să crească la sat, ci își vor petrece cei mai frumoși ani pe betoanele orașului, la colțurile blocului, cu mine făcându-mi constant griji pe unde umblă. (mai mult…)
Am făcut-o și p-asta! Am fost la The Dungeon, am cunoscut-o pe Ancuța (nu Ancuța mea, altă Ancuță), și a fost tare fain. Am jucat jocul și mi-a plăcut. Da’ vă spun din start că am murit. Nu mi-e rușine să recunosc. Asta e, se întâmplă și celor mai buni. Dar măcar, m-am distrat murind. Hai să vă povestesc și eu despre una dintre cele mai tari chestii pe care le puteți face în Cluj, acum că am încercat-o pe propria piele. (mai mult…)
Dimineață. El și ea în pat, dormind ca doi prunci. La 6 jumate fix, începe alarma să urle. Buimaci, se trezesc și încep să-și dea coate unul altuia, să se ridice și să oprească o dată grozăvia care făcea ca toți dracii lângă ei. În cele din urmă o găsesc. 6 jumate nu e o oră de trezit obișnuită pentru ei, că doar amândoi încep serviciul la 9, poate 10 în zilele mai leneșe. Da’ azi e o zi mai specială. (mai mult…)
Ah, dulcea dragă Timișoară! A trecut atâta timp de când nu te-am văzut, încât și ceau-ul bănățean se pierde puțin câte puțin din vocabularul meu, în timp ce no-ul ardelenesc se instalează tot mai confortabil. Cam cum a făcut-o Putin în Crimeea. Așa că no, ce faci în Mai în Timișoara? Știe careva? Mâna sus. Nu știți. Apoi vă zic eu. Mergeți la TMUN 2014! Ce e aia?, ridică din umeri jumate din cititori. (mai mult…)
Pentru că dreptul la replică este ceva ce nu pot nega, mânca sau bea, era doar o chestiune de timp până când cineva îl invoca pentru a-mi contesta părerile pe care mi le exprim pe ăst blog mititel. Nu mă așteptam însă ca lovitura să vină așa de mișelește și pe nevăzute, mai ales din partea ei. Dar mă rog, pentru că respect ceea ce fac aici și îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce scriu, mă simt nevoit să postez rândurile următoare. Mai ales pentru că ea m-a obligat ajutat să văd că ăsta-i lucrul corect de făcut. (mai mult…)
De câteva luni, o bat la cap constant. Haide și haide și haide. Ea nu și nu și nu. Eu: ”De ce nu vrei? Ce crezi că se întâmplă? E mai greu până înveți, după aia merge ca uns.”. Ea: ”Nu vreau mă, înțelege o dată! Am încercat și nu mi-a plăcut. Cel puțin nu cu tine, că mă tot bați la cap încontinuu!” Așa că am încetat cu insistențele, da’ madam tot nu scapă. O dată și o dată, tot o învăț eu să conducă. Sau mai exact, o reînvăț, că a învățat ea cândva, dar a uitat, din lipsă de practică. Nu a uitat însă să mă conducă pe mine. Practică asta în fiecare zi. (mai mult…)
Sigur cunoașteți pagina de Facebook Ai parcat ca un bou, acolo unde cetățenii onorabili și cu multă considerație la adresa compatrioților lor pietoni surprind în imagini încercările nereușite ale unora de a parca mașina regulamentar. Regulamentar, însemnând între două linii albe. Neregulamentar, oriunde vrea mușchiu’ lui de șofer autohton. (mai mult…)
Mă uitam azi la manifestații. Mai bine zis, citeam despre manifestații. Manifestații și proteste azi în Cluj, că vezi doamne, maghiarii își sărbătoresc ceva zi națională pe teritoriul prea iubitei noastre Românii, iar spiritul românului se umflă rău de tot în asemenea ocazii, că doar cum? Ce caută ăia să mărșăluiască pe străzile noastre, să facă zgomot și să ne deranjeze pe noi, ăștia de stăm ca șopârlele la soare pe terasă, înmuindu-ne buzele într-o sticlă de suc vreo 2 ore? Musai să ieșim să protestăm! (mai mult…)