Voi ați mâncat bere și ați băut mici? Ferice de voi. Vremea din Cluj a fost la fel de binevoitoare cu grătarele cum e Ponta cu Băsescu. Din păcate, n-am avut cum s-o punem de un mic. Ori mare. Așa că, împreună cu viitoarea soțioară, am luat-o la picior, în căutare de soare. Sau mai bine zis, am luat-o la pedală. Îmi permiteți ori nu, eu vă zic și unde am fost (pe scurt că-i zi liberă). (mai mult…)
Antipatia față de doctori mi-am cultivat-o de mic copil, cu mult timp înainte să pricep conceptul de mită și alte nebunii. Cred că a început de când eram un țânc de 10 cm și mă cărau părinții prin spitale. Sigur, amintirile alea sunt puțin în ceață, așa că derulez câțiva anișori în față, când mă văd sugrumat de frică, cu gura deschisă, pe scaunul dentiștilor. Era nenorocirea de pe lume când venea vorba de dentiști. Și – a dracului – îi vizitam des, că deh..bomboane. (mai mult…)
Când eram mic, mă uitam la Zorro, pe TVR 1, că așa era atunci. Citeam cărți despre vestul sălbatic american și despre armele cu care se luptau indienii. Citeam despre pirați și despre cum se înecau unii pe alții cu stil. Deci eram înconjurat de violență, nu glumă. La 10 ani, cunoșteam mai multe metode de tortură decât oricare alt copil din școală. Știam cum trebuie legat cineva la stâlpul de tortură și ce trebuie să faci pentru a-l ține cât mai mult în viață, în suferință. Știam unde trebuie lovit cineva cu săgeata sau cuțitul ca să nu moară înainte să vrei tu și cunoșteam pe dinafară metoda apașă de scalpare. Cei care nu știți ce e scalparea, căutați pe net, să vedeți acolo distracție. (mai mult…)
Omul trece prin multe în viață. De unele își dă seama, pe altele nu le realizează. Dar întotdeauna am crezut că atunci când o veni vremea să-mi pun pirostriile, voi fi acolo. Și fizic și psihic. Așa că vă imaginați surpriza mea, deopotrivă cu cea a viitoarei soțioare, când am aflat că ne-am căsătorit deja. Da, noi între noi. Și noi habar n-aveam. Nu eram beți sau altceva, că deh, avem grijă de brandul personal și nu ne îmbătăm ca porcii în public. O facem acasă, ca oamenii decenți și cu bun simț. (mai mult…)
Există mai multe semne după care poți să recunoști lenevia în cuplu. Dar cele mai multe apar atunci când locuiți sub același acoperiș. Singuri. Că dacă ați mai avea colegi de apartament, v-ar fi rușine, dintr-un motiv sau altul. ”Dragă, spală și tu vasele alea, să nu le vadă Cutărică în chiuvetă. După aia vede că am mâncat tort” / ”Hai pune mâna și strânge hainele alea de pe pat, să nu vadă Icsulescu dezastrul ăsta, dacă intră la noi”. (mai mult…)
În ziua de azi, cum îți poți permite tu, ditamai brandul, să nu știi să comunici cu publicul țintă în social media? Mai ales când cineva vine, te abordează și te ia practic de mânuță să te scoată un pic în lume, să te mai admire fanii și să vadă în tine și altceva decât latura aia rigidă, care le bagă pe gât numai produse și în cel mai bun caz promoții? Mi-a plăcut experimentul celor de la IQads. Mi-a plăcut mult de tot. E o idee bună care a scos la iveală prea multă rigiditate și prea puțină spontaneitate printre oamenii de comunicare din România. Dar nu la toți, să fiu drept. Sunt și oameni faini, deștepți și cu simțul umorului aici printre noi, în online. (mai mult…)
De-a lungul vremii, Axe a avut câteva reclame reușite, deși modul în care s-a poziționat brandul în ultima vreme l-a cam scos în afara reflectoarelor. Nu-i bai însă, pentru că a revenit. Iată mai jos ultima creație semnată de ei (mă rog, de BBH Londra, agenția care a produs spotul) bazată tot pe ideea de a băga, până la urmă, pe una-n pat. Numai că acum tipul o urmărește de-a lungul istoriei omenirii, plecând din epoca de gheață și ajungând la o benzinărie din zilele noastre. Ceea ce face spotul mai interesant și atrăgător. (mai mult…)
După aproape 4 ani de studenție și mai multe experiențe de practică, am înțeles și eu cam ce ar trebui să însemne cu adevărat un internship pentru studenți, dar și care sunt motivele pentru care ar trebui să vă feriți, frați studenți, de cele care nu oferă nimic din start. Un singur lucru am de spus despre alea: fugiți! Fugiți ca Ponta de apă. Fugiți mâncând pământul, pentru că o să vă ofere mai puțin decât nimic. Asta înseamnă că în loc să primiți, veți da. Cum le recunoașteți pe alea care-s de rahat? (mai mult…)
Fiecare cuvânt al preatâmpiților aleși emană mirosuri neplăcute. Dacă știi că ești prost, de ce nu stai acasă? Sau nu știi, domnu’ premier? E valabil și pentru Ponta, care se adresează cu limbaj de mahalagiu și de doctorand copy-paste, dar și pentru Doina Pană, care răspunde sictirită la întrebarea imbecilului: ”Păi nu aveam chef, dar…” . Zici că pur și simplu nu avea ce face acasă ministra, așa că a venit la o plimbare cu barca printr-o apă în care te uzi doar dacă ești încălțat cu adidași, nu cu cizme de cauciuc ca premierul României. Iată cu ce fel de oameni s-a votat. Să sară votanții acum cu digul din pungi de zahăr, găleți și sticle de ulei, că de primit au primit destule. (mai mult…)
Fie că sunteți de la oraș ori de la sat, sigur mai dați din când în când pe la biserică, nu? De Paște și de Crăciun, dar se pun și alea. Orice biserică, mai ales alea de la sat, pe lângă popă și restul aghiotanților sfinției lui, mai are și reprezentanți ai obștei sătești care își asumă un rol mai mult hazliu decât important în desfășurarea slujbei. Poate că i-ați observat și voi anul ăsta, în cazul în care nu ați fost prea ocupați cu proiectarea și implementarea unei strategii de luat lumina din mâinile popii cât mai rapid. Într-o biserică oarecare – nu dăm nume – din satul natal, sunt mai multe asemenea personaje cu un comportament mai mult decât interesant, după cum le vedeți înșirate mai jos. (mai mult…)