Tipul din imagine e un polițist american care a ucis prin împușcare, în august, un tânăr afro-american care, zice el, l-a atacat și a atentat la viața lui. Recent, polițistul a fost achitat de judecătorii care nu l-au acuzat de crimă, așa cum și-ar fi dorit familia și oamenii (predominant afro-americani) din orașul Ferguson, Missouri, unde s-a întâmplat totul. Decizia judecătorilor a dus la proteste de stradă, la incendieri de mașini și case și la violențe extreme între cetățeni și forțele de ordine.
Mulțimea înfuriată cere, evident, condamnarea ofițerului Darren Wilson, pentru o presupusă crimă săvârșită pe baze rasiste. Ei spun că dacă în locul băiatului negru s-ar fi aflat unul alb, Darren Wilson n-ar fi apăsat pe trăgaci.
Pentru prima dată de la izbucnirea scandalului, polițistul vorbește public despre întâmplare, iar înregistrarea o puteți urmări mai jos.
Rasismul în America e binecunoscut, adesea satirizat sau prezentat pe bune în filmele lor. Dar dacă ați fost acolo cu siguranță l-ați înțeles și mai bine. Oficial, toată lumea se înțelege cu toată lumea. Neoficial, sunt mulți albi care au dezvoltat o adevărată fobie față de negri, latini, asiatici sau amerindieni. Pentru că da, problema lor nu e doar cu afro-americanii. Mulți nu-i suportă nici pe cei cărora le-au luat locul și țara (indienii amerindieni) și nici pe cei care vin acum la muncă în SUA (în general latini și asiatici). Sentimentele sunt reciproce, nu vă imaginați că ceilalți sunt victime nevinovate.
Dar nu sunt atât de mulți rasiști pe cât s-ar crede. În primul an, în hotelul în care am lucrat, o tipă de culoare a fost concediată. Nu pentru că era neagră, ci pentru că în ea domnea o lene și un sictirism de necrezut. Alți doi latini erau priviți ca niște proști și excluși din grupul nostru de studenți. Din nou, din cauză că erau proști, leneși și nesimțiți, nu pentru culoarea pielii. Dar ceilați negri, chinezi și indieni care munceau și erau persoane ok erau tratați la fel ca oricare dintre noi.
Rasismul la ei e la fel de prezent ca și la noi atunci când vorbim despre rromi. Așa că fă un exercițiu de imaginație și pune-te în situația în care cineva, oricine, vine și te atacă cu intenția clară de a-ți da în cap, de a te răni sau chiar ucide. Care e primul gând pe care-l ai? ”Bă ăsta e alb, nu-i țigan, nu scot arma, îl îmbrățișez!” sau ”Băi, trebuie să supraviețuiesc!”?
Cumva, sunt convins că instinctul de conservare al polițistului a fost cel care a apăsat pe trăgaci, nu presupusul rasism. Chiar dacă tipul e rasist, nu cred că ăla e primul lucru care i-a trecut prin minte.
Dar uitați-vă la videoclipul ăsta, în care tipul își justifică acțiunea. E demn, sigur pe el, cu o conștiință clară ca lumina zilei, convins că și-a făcut datoria și a respectat legea. Iar eu îl cred când spune că n-a avut ce face. Era ori el, ori ăla! Ce, acum poliția nu mai are voie să pedepsească infractori negri sau latini sau asiatici de frica acuzațiilor de rasism? Să-și concentreze atenția strict asupra celor albi, ca să nu supere comunitatea afro-americană?
Sunt uscături în toate pădurile, fiți siguri de asta. Dar aici e vorba despre supraviețuire mai mult decât despre rasism.
