Card? Ce card, doamnă? (P)

Weekendul care tocmai s-a încheiat l-am petrecut la Vatra Dornei, orașul natal al subsemnatului. Nu mai fusesem de vreo 2 luni acasă, dar a fost ziua mea și știam că voi culege niște fonduri pentru zile negre de pe la bunici, așa că am plecat mintenaș, cu inimă ușoară, speranțe multe și buzunare goale. Ei, și în cele două zile m-am întâlnit cu un prieten sucevean care, din una-n alta, mi-a povestit o mică întâmplare pe care mă gândesc că nu strică să o știți și voi, că-i de hlizit la ea. 

Prietenul ăsta al meu – numit în poveste Bulă – are pată pe-o gagică. Adică îi cam place de ea, da-i rușinos. Tipa frumușică, cu toate la locul lor și isteață. Din câte zice el, că eu n-o cunosc. Pentru că toate încercările de a o impresiona au eșuat lamentabil, Bulă s-a gândit să afle câte ceva despre ea, să vadă ce-i place, ca s-o poată păcăli că și lui îi plac aceleași lucruri.

Face Bulă un pic de stalkereală și află că tipa participă la ceva cros în Suceava. Musai să se înscrie și el, chiar dacă cele 80 de kile de shaorma cu de toate nu-l ajută tare mult. Când dă de mai multe informații, află că e pe echipe și că are nevoie de alți 7 vlăjgani ca el ca să poată participa. Nu mă întrebați ce cros pe echipe de 8 au sucevenii, că n-am habar. E o chestie de liceu, ceva, din câte am înțeles.

Cu chiu cu vai, în 2-3 zile Bulă încropește o echipă din colegii de liceu, toți unul și unul. Băieți din ăia de merg la fotbal în blugi. Dar nu contează, important e să aibă o echipă! Mai târziu, s-a întâlnit Bulă cu tipa și i-a spus că și el participă la alergare, că-i place joggingul, că-i pasionat de sport, că nu-i adevărat că el mănâncă numai de la Mc și că el crede c-o să câștige marele premiu de 250 de lei și că dacă îi câștigă o scoate la un suc și restul banilor îi donează la ceva chestie de la liceu.

Impresionată până la lacrimi, tipa acceptă. Bulă e pe val. De abia așteaptă. Îi mulțumește lui Dumnezeu și posterului lui Michael Jackson de pe perete și se apucă de jogging, să îngrașe porcul în Ajun.

Cu o zi înainte ca toată tărășenia să aibă loc, Bulă își ia cei 7 fantastici și se duc să se înscrie, numai că ăl de sus avea alte planuri pentru ei. Li se spune că tre’ să vină cu tricouri de nu știu ce culoare toți și că tre’ să aibă și trening la fel. Altfel zboară de pe listă și totodată din planurile de suc ale tipei. Disperat, Bulă își împrăștie coechipierii care încotro prin Suceava. N-au găsit nimic.

A doua zi – cu două ore înainte de start – Bulă și alți doi intră în Selgros. Slavă Domnului, aici au ăștia exact ce le trebuie lor! Îi sună pe ceilalți să stea liniștiți, la o cafea, că rezolvă ei. Au bani? Au! Pun mâna pe un cărucior și încep să caute tricouri, trening-uri și ce le mai trebuia. Umplu căruciorul și se îndreaptă vijelios spre casa de marcat. Scanează tanti și le spune totalul.

”Numai să-mi dați cardul, vă rog”

”Card? Ce card, doamnă!?!”

”Legitimația de client Selgros. Cum, nu aveți?”

”….”

”Apoi atunci nu vă pot da produsele”

”….”

”La revedere!”

Cine crede că norocul în dragoste nu există, să știe că ghinionul e cât se poate de real. Normal, Bulă al meu nici în ziua de azi nu a mai băut sucul cu gagica, vis la care însă nu a renunțat. Să-i ținem pumnii. Am râs, dar și eu era să mă duc o dată tot așa. Noroc cu viitoarea soțioară, care mi-a tăiat elanul.

Selgros are de toate, e adevărat. Încălțăminte bărbați, femei, copii, haine pentru toată familia, pentru sportivi și non-sportivi, ce vreți și ce nu vreți. Dar să nu uitați de card, că altfel plângeți în pumni ca Bulă în parcare la Selgrosul din Suceava.

Selgros Suceava
Produse alimentare și nealimentare
Str. Cernăuți nr. 118 Suceava,720089, RO
Tel: 0230 553 000

Imagine