În autobuz două tipe sporovoiau pe scaunul din spatele meu, mult prea gălăgioase pentru o dimineață de luni. În timp ce îmi sprijineam capul adormit pe geam, mi-a atras atenția o frântură din conversația lor destul de lungă și plictisitoare, de altfel, dar ascultată de jumătate de autobuz.
– Fată, așa-i că te-ai mai îngrășat?
– Da, știu..am ajuns la 42 de kilograme. Da’ de săptămâna viitoare mă duc la sală, că-i gata cu sesiunea.
– Poate mergem amândouă…
Mi-a luat câteva secunde să procesez informația, după care mi-a trecut prin cap că 42 de kile sunt cam cât trei sacoșe babane de cumpărături. Sau cam câte dulciuri mănânc eu într-o lună.
La stația următoare, se ridică și se duc la ușă, să coboare. Îmi intră în câmpul vizual, așa că le examinez curios.
Erau două fete sfrijite, mai mici cu un cap decât mine. Iar cei care mă cunosc știu că am un metru și-un pix. Una căra pe umăr o geantă de laptop care-i acoperea corpul de la genunchi până aproape de locul unde fetele normale au țâțe, iar cealaltă avea un ghiozdan normal pe care-l ținea cu ambele mâini și care nu te lăsa să vezi nimic între gât și genunchi. Pricăjite, dar nu de nevoie, ci din proprie inițiativă, pentru că nu păreau c-ar face foamea prin gară.
Înainte de-a opri autobuzul, s-a pus lângă ele un flăcău care a reușit să le acopere pe amândouă. Nu mai vedeam decât o bucată din geanta de laptop.
Au coborât și s-au îndepărtat. Noroc de geanta și ghiozdanul ăla, altfel cred că le-ar fi luat vântul. Am stat câteva minute și-am meditat cam ce fel de greutăți ar putea astea să ridice la sala aia de care vorbeau.
Ce standarde de frumusețe or fi astea? Cât de mult vreți să slăbiți, femeilor?
Pentru că eu unul, după părerea mea de bărbat specializat în uitatul după gagici, genul de femei precum tipa de mai jos nu prea mă tentează. M-aș teme să nu se rupă naibii. N-are nici sâni, nici fund.
(foto)
Pe lângă aia, nu că asta e un fel de Afrodita?
(foto)
Nu zic bine?
