În mica noastră familie există multe controverse. Ba că eu ar trebui să spăl mai des vasele, ba că mă joc prea mult și nu vorbesc cu ea, ba că uit tot ce-mi spune și trebuie să-mi repete ca la proști etc. Eu nu văd nicăieri o problemă, da’ mă rog. Una dintre discuțiile în contradictoriu e și cea în care ea zice că vrea una mare-mare, dar eu țin morțiș că una mică se potrivește mai bine.
Vorbesc de mașină, bineînțeles. (Pervert alert!)
Conducând zilnic în oraș de pe locul din dreapta, ea are impresia că o mașină mai mare e mai bună pentru o familie, că na, mergem o dată pe lună 200 de kilometri până la Vatra-Dornei și avem nevoie de spațiu pentru bagaje.
Cum rămâne cu celelalte 27 de zile din lună în care trebuie să parchezi matahala pe 4 roți în mijlocul Clujului, totuși? Eh, aici se mai gândește și revin c-un răspuns, când o să-l găsească.
De când le-am văzut, mie mi-au plăcut Smart-urile astea. Știu, n-or fi ele extraordinar de aspectuoase, da-s grozav de îndemânoase. Aș fi aproape ca pe-o bicicletă cu unul din ăla, ceea ce pe mine m-ar încânta la culme. Ea nu, că-i prea mică și e ridicolă și nu-ți încape nimic în ea și e urâtă!
Bine, nu mi-aș cumpăra unul dacă ar fi să am o singură mașină, că nu-s idiot. Dar e o opțiune serioasă pentru o eventuală a doua mașină, când voi deveni miliardar.
Smart are și niște ad-uri foarte mișto, în care duc la extrem ridicolul unei mașini mari în oraș.
Sunt amuzante, inteligente și ridicole în același timp.
Mai ales prima, în care fac mișto de proprii clienți.
