Aseară am fost martorul unei discuții mai aprinse de cuplu, taman în mijlocul Lidl-ului. Eu și încă vreo 30 de clienți. Ca să aud mai bine, am stat 5 minute la raionul cu legume, pe care abia dacă-l observasem până ieri. Eu sunt prieten cu raionul de dulcegării.
– Auzi (fă!), ai luat lista de pe masă?
– Am uitat. Dar cam știu ce era pe ea. Roșii, pâine, ceva fasole din alea de care am făcut data trecută, dar nu știu dacă au ăștia aici…
– Să nu uit că vine Bogdan cu băieții mâine. Tre’ să luăm bere. Mă duc să iau un coș.
– Stai un pic. Am luat eu bere, azi-dimineață, ai vreo 20 de sticle în frigider.
– De care ai luat?
– Ceva Becks sau Bergenbier..nu mai știu, ceva cu B era.
– Cum mă? Ce dracu? Ti-am zis că venim în Lidl, să luăm dracu din asta, că-i mai ieftină! Și e și mai bună!, a ridicat el vocea, arătând spre raionul cu bere. Vreo doi oameni din jur au ridicat capul din coș, așa că ea l-a luat de mânecă și l-a tras într-o parte, mai aproape de mine.
– Ce ai mă? Berea e bere, las-o dracu, ce contează un leu în plus sau în minus?
Cu o expresie șocată pe față, de zici că cineva fusese omorât în fața lui, tipul izbucnește:
– Cum nu-i nicio diferență? Cum dracu să nu fie nicio diferență? Ai mai uitat acasă și fututa aia de listă. N-ai mai gătit de-o săptămână, trăiesc cu covrigi la lucru. Știi că am rămas fără bani, și totuși tu umbli și îi fuți pe chestii scumpe aiurea. Da’ ce-i salariul meu, bătaie de joc?!?
Lumea se uita ca la urs, în timp ce eu analizam atent calitatea roșiilor.
Femeia se-nroșise, dar lui nu părea să-i pese. Am crezut că era beat, dar nu părea. A continuat.
– Ce dracu-i cu tine? Acuma mor de foame și tu te miști ca melcu’. Hai o dată!
Era remarcabilă capacitatea omului de a sări de la o chestie la alta, fără să transpire măcar.
S-au îndepărtat încet, el bombănind și ea intrând încet-încet în pământ, apăsată de privirile celor din jur.
I-aș fi făcut o poză zmeului respectiv, dar instinctul de conservare mi-a dictat că e mai sigur să nu.
