N-am simțit niciodată vreo legătură sinceră cu biserica. În copilărie era o corvoadă să merg la slujbe, motiv pentru care am rărit-o foarte mult o dată cu adolescența. Nu-l ascultam pe popă, nu mă rugam, nu făceam nimic decât să stau acolo, că ”ceilalți copii toți merg, tre’ să mergi și tu”. Era un chin. Ai crede că toți copiii sunt așa. Ai zice că adultul din tine va înțelege mai bine această conexiune, va fi mai atras de spiritualitate și va stabili o legătură mai strânsă cu divinitatea. Nonsensuri.
O dată cu înaintarea în vârstă mi-a devenit clar că nu există nicio forță divină atotputernică, nu se întâmplă minuni și nu te ajută nimeni dacă te rogi. Decât dacă te rogi la prieteni. Așa că m-am despărțit de spiritualitate și de divinitatea impusă forțat în copilărie. La început, am încetat cu rugăciunile de seară, apoi cu mersul la biserică. În ultimă instanță, am încetat complet să cred. Pentru că am realizat că nu ai ce crede. Am realizat ce curvă e biserica, prin intermediul reprezentanților ei. Mi-am dat seama de corupția, jegul și minciunile pe care nu le-aș fi putut percepe în copilărie, că nu aveam cum.
Și ghiciți ce? Mi-e mai bine!
Mi-e mai bine pentru că dispare sentimentul ăla de vinovăție insuflat de religie. Religia te învață că ești un nimic, un vierme care poate fi strivit oricând. Te învață să fii umil, să cerșești, să te târâi în genunchi, să dai bani și să te rogi pentru iertarea unor ”păcate” absurde. Te apasă cu pedeapsa unui păcat strămoșesc desprins din basme, te obligă să te simți vinovat pentru orice plăceri și vicii umane și să te simți mic și inutil în fața ”măreției” dumnezeiești. Te pune stăpân peste natură, peste plante și animale, dar te face sclav în fața lui dumnezeu și a reprezentanților lui pe Pământ.
Toate astea fără ca tu să fii conștient că de fapt ești parte din evoluția pe care o vedem în jur, nicidecum că o stăpânești. Ei îi datorezi totul. Deși animale în adâncul ființei noastre, suntem animalele care au urcat cel mai sus pe scara evoluției. Așa că de ce să te simți mic și neputincios în fața unei divinități închipuite? De ce să îți minimalizezi ființa, de ce să-ți îngrădești libertatea de exprimare, inteligența și imaginația?
N-am nevoie de spiritualitate în viața mea.
N-am nevoie de nicio divinitate care să mă învețe ce e bine și ce nu-i bine. Îmi ajung legile oamenilor și legile bunului simț pentru a stabili diferența dintre bine și rău. Simt că am pierdut mult în adolescență și în viață în general pentru că nu am fost conectat la adevărata realitate mai devreme.
Sunt totuși norocos că am avut înclinație spre citit din copilărie. Așa am învățat despre mitologia greacă, despre zeii romani și cei daci, despre Troia, despre Ghilgameș, despre Zeus și Hera. Am aflat despre Prometeu, am citit despre Prâslea cel voinic, despre zmei și Hercule. Am parcurs legende și basme cât cuprinde. Și știam că sunt doar închipuiri, știam că Zeus și Hera și alții ca ei nu erau decât născociri. Așa mi-am pus primele întrebări despre Iisus și învățăturile creștine, realizând că toate sunt doar plăsmuiri ale oamenilor. Nu e nicio diferență între învățăturile creștine și mitologia greacă. Nu există dovezi palpabile care să susțină aceste povești care încalcă la fiecare două rânduri toate legile naturii în mijlocul căreia trăim.
De aceea, mă declar cu mândrie ateu, regretând amarnic perioada pe care am petrecut-o în lipsă de cunoștințe reale despre lumea în care trăiesc. Și nu există niciun argument care să mă convingă să-mi botez viitorul copil sau să-l dau la ora de religie în care să învețe cretinătăți de felul celei de mai jos.
(pagină din manualul de religie pentru clasa a III-a, văzută la Petreanu. Citiți și articolul lui.)
Minimul de respect pe care-l datorez copiilor mei este protejarea lor de aberații de acest fel și înlesnirea posibilităților pe care ei le vor avea de a cunoaște lumea așa cum este ea în realitate. E ok să știe despre Iisus, Maria sau Moise, dar în același timp trebuie să-i cunoască și pe Zeus, pe Hercule, pe Ghilgameș, pe Prometeu, pe Alah, pe Zamolxe, pe Prâslea cel voinic sau pe Ileana Cosânzeana. Toți fac parte din cultura noastră umană, pe care trebuie să și-o însușească.
Dar toți sunt închipuiri, legende și povești, nimic mai mult.
This Post Has 19 Comments
Elena
7 mart. 2015Din punctul meu de vedere, nu exista dovezi concrete care sa arate ca exista Dumnezeu, cum nu exista inca suficiente cunostinte stiintifice care sa combata existenta lui Dumnezeu.
Dar am suficienta incredere in noi, oamenii, ca nu am incepe sa ne ucidem intre noi daca nu am avea ora de religie. Dat fiind ca Dumnezeu (daca exista) ne-a inzestrat cu capacitatea de a alege, nu ar trebui sa facem atata tam-tam in legatura cu ora de religie optionala, asa cum nici parintii atei sau cei de alta religie nu au facut mare tam-tam pana acum. De ce le este frica ortodoxilor? Ca parintilor le va fi lene sa completeze o cerere? Prea multe discutii pentru o tema care nu ar trebui sa-i afecteze cu nimic pe cei credinciosi.
Ionut
7 mart. 2015Un lucru ii clar, ai scris un articol de cacao, care se bazeaza fix pe nimic, dar normal ca nu poti sa recunosti ca ai gresit si de aceea continui sa bati apa in piua fara nici un argument pe aici, de aceea nici nu o sa mai intru sa vad ce se intampla pe aici. Multa bafta !
Damian
7 mart. 2015O, nu..te rog..mai stai.. :))
Ionut
7 mart. 2015Deja incepi sa eviti intrebarile si raspunzi cu abureli. Cum stii ca nu exista sau ca exista ceva superior noua in univers daca nu stim tot universul ? Ai raspuns evitand complet intrebarea. Te ajut eu putin, ca vad ca ti-e greu, raspunsul e ca NU AI CUM SA STII ! Nu am nimic cu tine dar daca nu poti sa intelegi ca stiinta nu poate sa demonstreze ca exista sau nu un Dumnezeu/Alah etc inseamna ca esti putin lovit la bibilica. Si nu ma lua tu pe mine cu logica si ratiunea. Poate ti-ar fi placut sa stai de vorba cu Einstein sau alte mari genii ale omenirii care au crezut ca exista ceva superior si sa le zici lor „bai, Einstein, mai cum nu reusesti tu mai baiatule sa privesti dincolo de logica si ratiune, ia pune-ti un pic mintea la contributie :)))”.
Ionut
6 mart. 2015Inca o chestie, daca zici ca toate astea is povesti/basme ( biblia, etc) cum o gasit oamenii de stiinta ca Adam/Eva au trait acuma 6000 ani, daca ei nu au existat niciodata. In biblie nu zice nimic concret de o data sau an cand o fost creati Adam si Eva. Toate sunt speculatii, posibile adevaruri care nu sunt demonstrate, fapt care ne duce la ce ziceam initial, nu exista dovezi clare ca exista/nu exista Dumnezeu.
Damian
6 mart. 2015N-am citit biblia, deci nu știu ce zice și ce nu. Dar am niște cunoștințe/prieteni religioși care susțin că Adam și Eva au trăit acum circa 6000 de ani.
Ionut
6 mart. 2015Ok, hai ca te iau pas cu pas. 1 si 2 ti se bat cap in cap :)) Adica nu stim tot despre univers, dar daca exista ceva superior noua in univers am fi aflat deja =))) cum am fi aflat daca nu stim tot ????????
Damian
6 mart. 2015Întreabă-i pe oamenii de știință. Dacă citești și altceva în afară de site-urile BOR. Universul e cel mai mișto lucru din lume, dar și cel mai incitant mister pe care noi, oamenii, îl vom dezlega într-o zi. Ce e cel mai fain e că habar n-avem dacă îl cunoaștem în proporție de 80% sau de 1%. Nu voi sta să mă cert cu tine pe niște chestii care țin de convingere, de rațiune și logică. E treaba ta dacă tu alegi să crezi într-un dumnezeu care calcă toate legile naturii în picioare, conform unor oameni care credeau că Pământul e plat și că Soarele se învârte în jurul planetei noastre. Oamenii ca tine, care sunt capabili să privească dincolo de logică și rațiune, mă fascinează. Te rog, mai zi-mi cum crezi tu în dumnezeu. Și mai ales de ce.
Ionut
5 mart. 2015Ok, zi-mi atunci niste argumente stiintifice ca nu exista Dumnezeu, sau o alta entitate superioara.
Damian
5 mart. 2015:)) Serios? Toate fosilele dezgropate care-ți arată cum a evoluat omul și celelalte animale pe Pământ, pas cu pas, nu-ți ajung? Faptul că toate religiile se contrazic nu ți se pare suspect? Religia e geografie, nimic mai mult. În ce crezi depinde de locul în care te naști. Oamenii mereu au căutat să explice lucrurile pe care n-au reușit să le înțeleagă, motiv pentru care au atribuit de la începutul evoluției lor fulgerul unei divinități și ploaia alteia, de pildă. Azi, după atâtea descoperiri științifice, când am pus un robot pe o cometă aflată la 650 de milioane de km de Pământ și care se mișcă cu 50.000 km/h , când ne pregătim să populăm altă planetă, două lucruri ar trebui să fie clare: 1. nu știm încă tot despre univers, dar vom afla cândva, iar 2. dacă exista vreo entitate superioară pe-acolo, poate am fi dat de ea deja. Nu ți se pare ridicol să crezi într-o carte care susține că Adam și Eva au trăit acum 6000 de ani, când istoria omului are, după cele mai recente descoperiri dovedite științific, 1.8 milioane de ani? Sau ai nevoie de o putere divină pe care să dai vina pentru eventualele tale eșecuri în viață? ”Eh, așa a vrut dumnezeu!”.
Burlă Bogdan
7 mart. 2015Oameni când ştiau mai puţine lucruri, logic că atribuiau Lui Dumnezeu toate manifestările naturale cum ar fi fulgerul,de exemplu.
Dar oare nu aveau dreptate? Crezi că dacă noi ştim aproape exact cum se formează un fulger, dacă ştim cum e cu sarcinile negative şi pozitive şi altele, înseamnă că nu Dumnezeu le-a făcut să se poată manifesta?
Ştiinţa, a cercetat, a descoperit şi a explicat toate până la un punct, de la acel punct ce începe?
Zici că eşti fascinat de univers, dar cel mai complex univers, consideră ştiinţa, este creerul uman nu cosmosul, nu se pot explica majoritatea fenomenelor care au loc în acest principal organ.
Explică iubirea, ura sau alte sentimente, explică modul de manifestare a subconştientului, a înconştientului, a memoriei a voinţei şi a conştiinţei.
Oare de ce nouă oamenilor de stau pitici pe creer să ne întrebăm care e scopul vieţii? Când în schimb toate animalele se perocupă doar de nevoile de bază.
Degeaba călătorim pe Lună sau ne mutăm pe „alt Pământ” , nu ne ajută cu nimic, viaţa are un început şi o finalitate, toţi ne întrebăm ce e dincolo, dar oare nu e mai important ce e aici? ce facem aici?
Trebuie să ne cunoaştem mai întâi pe noi înşine, unii încearcă asta prin legătura spirituală care transcende timpul şi spaţiul, făcând asta unii se împlinesc, unii devin habotnici, alţii atei (care nu pot face aceste legături).
Fiecare e liber să aibe sa nu o legătură cu Dumnezeu.
Pâna la urmă care e scopul unei legături cu Dumnezeu? Oare noi avem nevoie de Dumnezeu sau El de noi?
Eu şi “crediţa creştin-ortodoxă”, îl vedem pe Dumnezeu ca o fiinţă personală, care are libertate şi voinţă proprie, care vrea să-l cunoaştem pentru a putea înţelege misterul şi scopul vieţii care este (zicem noi) mântuiea sau izbăvirea din jugurule patimilor şi moştenirea vieţii veşnice.
Şi dacă este o persoană înseamnă că i te poţi adresa (noi le numim rugăciuni) iar dacă eşti sincer* (prin sincer se înţelege că vrei să-l cunoşti ca să-l urmezi, dacă vrei să-l cunoşti fără să-l urmezi atunci nu mai are sens căutarea) în căutarea ta El o să se descopere, (e mare laşitate să zici că crezi doar aşa de formă sau de frica iadului, dar este şi o mare prostie să nu-l căutăm de frică că l-am putea descoperi şi asta ne-ar obliga să-l urmăm. Dumnezeu nu ne cere asta El vrea să-l experiem liberi şi conştienţi) iar dacă nu se descoperă la rugăciunea sinceră atunci clar nu exista, ce ai de pierdut dacă faci asta?
*sincer mai înseamnă să recunoaştem că nu ştim dacă există sau nu Dumnezeu, dacă ne vom ruga zicându-ne în sine, că oricum nu există Dumnezeu (uzăm libertatea prin această alegere), nu facem o rugăciune sinceră, abia când vom fi convinşi, că nu ştim nimic despre existenţa Sa, că pornim de la 0,va fi rugăciunea sinceră sau cu alte cuvinte trebuie să dăm şanse egale atât ateismului cât şi credinţei.
Dacă începi cu preoţi nevrednici, dogme absurde,teorii raţionale, cu siguranţă nu-l afli pe Dumnezeu, că nu cauţi unde trebuie!
Iar credinţa este iarăşi ceva care nu se poate explica, eu chiar dacă am crescut într-o familie ortodoxă, nu aveam aproape nici un contact cu Biserica, nu mă împărtăşeam nici nu mă spovedeam, dar cu timpul am început să cred şi să simt prezenţa Lui Dumnezeu în viaţa mea.
Şi nu am crezut că am văzut cucernicia unor clerici din Biserică (ba dimpotrivă) nici că ştiam toate dogmele şi învăţăturile, am crezut şi am simţit că aşa a dat (zic eu) Dumnezeu. (m-am rugat să cred, am zis : să-i dau o şansă şi “presupusului Dumnezeu” ca să am motiv de îndreptăţire la “presupusa viitoare judecată”)
Calea spre cunoaştere începe cu propria persoană, cu ce simţi cu dorinţa ta de a cunoaste pe Dumnezeu, NU cu încercarea de a căuta motive şi dovezi raţionale ale existenţei Lui, îţi spun sincer că dacă veneam la Facultatea de Teologie să-l caut pe Dumnezeu găseam MII de motive să rămân ateu, ştiinţa omoară duhul şi dacă am mai zis o să mai zic o dată : Dumnezeu este cunoscut cu inima, cu sufletul sau cum vrei să-i zici, nu cu raţiunea.
Iar Biblia cu Adam şi Eva şi celelalte „poveşti” e pentru ca noi să înţelegem unele lucruri, dar ele (poveştile) au înţeles mult mai profund, trebuie să pricepi ce a vrut autorul să exprime în spatele cuvintelor „limitatoare de înţelegere”. Tu crezi că Dumnezeu chiar a avut nevoie de 6 zile să creeze lumea? sau a vrut să arate o ordine în creaţie?
(scuze de eventuale greşeli de scriere pe care le văd dp postare).
Ionut
5 mart. 2015Nu exista si nu vor exista niciodata argumente logice ca exista sau nu Dumnezeu, ii dreptul tau sa alegi sa crezi ce vrei. Dar nu poti sa vii sa zici ca „bai, ce tampit am fost pana acuma ca am crezut, iar acum am crescut si eu mare si brusc mi-am dat seama ca nu exista Dumnezeu ca totul este stiinta si restul sunt povesti/basme” – cam la asta se rezuma articolul. Stiinta poate fi in anumite cazuri mult mai putin exacta ca si religia. Religia iti spune o „poveste” pe care alegi daca o crezi sau nu, dar povestea aia nu se mai schimba, ii batuta in cuie. Pe de alta parte stiinta vine si spune ca universul s-a creat dupa big-bang si peste 20 de ani vine si zice ca Hopa !, ca nu mai suntem asa siguri ca asa a aparut universul ( si asta nu ii un exemplu scos din burta, sunt teorii care sustin asta). Cu ce nu te contrazic ii ca biserica in Romania ii un jeg, un nimic, care profita de pe oamenii care nu stiu sa faca diferenta intre biserica si Dumnezeu, care asculta orbeste ce le zice popa in biserica. Nu pot sa fiu de acord cu faptul ca se construiesc biserici la greu si pe sume enorme si ne mor copii in maternitati ca nu avem aparatura, nici ca „IPS”(cica) Daniel, isi plimba curu in limuzine de lux si are la gat jumate din cat aur este la Rosia Montana, dar asta ii alta poveste :). Multa Bafta
Damian
5 mart. 20151. Sigur că pot spune că ”am crescut mare și nu mai cred”, pentru că nu ai cum să cunoști și să înțelegi argumentele științifice care îți arată cum a luat naștere lumea la 10 ani, mai ales dacă ai crescut într-un mediu religios, ca mine.
2. Argumentele științifice se schimbă tot datorită evoluției. E absolut normal să înveți din greșeli și să progresezi, lăsând în urmă lucrurile pe care le credeai adevărate, dar care nu s-au dovedit decât încă un pas spre cunoaștere. Asta face știința: descoperă, analizează și oferă fapte. Ce nu e normal e că o carte scrisă cu mii de ani în urmă e luată de bună și azi.
Burlă Bogdan
4 mart. 2015Doar Noul Testament s-a scris cu peste 2000 de ani în urmă, Vechiul Testament are cărţi precum Cartea Facerii care a fost scrisă cu aproximativ 4000 de ani în urmă, am văzut că ai dat multe exemple de cărţi cu poveşti citite, dar te rog să-mi spui dacă ai citit Biblia, sau vreo Evanghelie?
Damian
5 mart. 2015E irelevant când s-a scris Biblia, pentru că omul trăiește în grupuri, deci după legi proprii, de sute de mii de ani. Am citit toate cărțile pe care le-am menționat și da, am citit și o variantă prescurtată a Bibliei, tot în copilărie. Nu mă voi pune niciodată la chinul de-a parcurge o carte despre care știu deja mult prea multe. Mai repede aș citi cărțile ”sfinte” ale altor popoare, de dragul cunoașterii culturii lor. Biblia, la fel ca toate celelalte, a fost scrisă de oameni pentru oameni, iar lunga ei istorie ne învață numai că e cea mai manipulativă carte scrisă vreodată. Lucrurile se vor schimba însă pe viitor.
Burlă Bogdan
5 mart. 2015Nu stiu cum e cu varianta prescurtată a Bibliei, dar ai putea să citeşti măcar o Evanghelie din cele patru pentru a avea o părere cât de cât obiectivă, înainete de a o combate ca fiind o simplă carte, că nu degeaba este considerată sfântă, la fel şi Luceafărul nu deceaba este o operă genială.
Biblia dacă ar fi fost aşa de manipulativă nu ar mai fi existat nici un război, dar cei aflaţi la putere au folosit Biblia în scopurile lor egoiste.
Iar dacă veni vorba de cărţi sfinte, noi avem mult mai multe decât cele care se cuprind în Biblie, avem scrierile Sfinţilor Părinţi (care multe nu sunt nici traduse) in volume PSB (Părinţi şi scriirori Bisericeşti), Avem Filocalii şi Paterice, care alcătuiesc un adevărat îzvor de înţelepciune.
Dacă nu crezi că sunt Sfinte măcar poate le vei constidera geniale.
Damian
5 mart. 2015Sfinte? :))
Geniale? Da, pentru că au prostit omenirea atâția ani.
Andreea
4 mart. 2015„N-am nevoie de nicio divinitate care să mă învețe ce e bine și ce nu-i bine. Îmi ajung legile oamenilor și legile bunului simț pentru a stabili diferența dintre bine și rău.” Legile oamenilor, diferenta dintre bine si rau tot pe Biblie se bazeaza. Dar, fiecare cu credinta lui 😀
Damian
4 mart. 2015Te contrazic un pic aici. Existau legi făcute de oameni și reguli de conviețuire mult înainte de apariția Bibliei. Să nu uităm că omul trăiește în grupuri încă de la începutul evoluției sale, adică de acum circa 1.3 milioane de ani. Biblia s-a scris cu aprox. 2000 de ani în urmă.