Există multe lucruri care ți se întâmplă în viață pentru prima oară. Unele vrei să ți se mai întâmple (de pildă sexul), altele speri să nu se mai repete (să luăm, de exemplu, prima boală cu transmitere sexuală). Despre unele vrei să vorbești, despre altele nu prea. Unele merită împărtășite cu ceilalți, altele mai puțin. Nu știu exact unde să încadrez subiectul despre care scriu acum. Deși nu e cine știe ce, adică n-o să fiți mai deștepți la finalul acestor rânduri, scriu despre el pentru că e prima oară când mi se întâmplă.
Azi m-am împrietenit cu prima amendă rutieră. N-a fost mare, deci nu prea m-a durut.
Deși am carnet de 3 ani, conduc zilnic în Cluj, lunar pe ruta Vatra-Dornei – Cluj și ocazional pe trasee mai lungi, am scăpat până acum. Nu m-au ”ginit”, cum se spune-n Bucovina, deși aș fi meritat-o. A funcționat mereu pentru mine raționamentul care zice că în coloană ești mai protejat, la care se adaugă sistemul de avertizare cu flash-uri. Azi însă m-am separat de coloană și am picat fix în brațele unor băieți de treabă în uniformă reflectorizantă, care își așteptau răbdători victimele.
Acum câteva ore am ajuns în Cluj după un traseu Cluj-Timișoara-Cluj. Un total de ~1100 de km. M-au prins între Turda și Cluj, deci pe ultima sută de metri. Aveam 17 peste limită, deci 2 puncte, deci aproape 200 de lei. Adică 95 în 48 de ore.
E ok, se putea și mai rău. Plus că am făcut și mai grave, de prost ce sunt. Chiar mi-a plăcut experiența, deși m-au luat un pic emoțiile când brațul lung al legii mi-a semnalizat să opresc respectuos pe margine, după care mi-a înmânat fițuica de achitat. Dar prima oară e tot timpul cu emoții, indiferent despre ce vorbim.
La cât mai puține.
This Post Has 7 Comments
Pingback: Gicoveanu
Hermin
17 mart. 201598lei nu este atat de mult, dar ar fi mai bine fara amenda. Pana acuma eu nu am primit amenda pentru condus de masina.
Damian
17 mart. 2015Nu cobi, că nu se știe.
Andreea Nastac
16 mart. 2015Eu am permis de aproape 5 ani. Cred. Zic „cred” pentru că nu prea îmi văd permisul :)) pentru că n-am ce conduce. Din an în Paști se întâmplă să pun și eu mâna pe schimbătorul de viteze și pe pedala de accelerație. Și acum îmi amintesc prima oară când m-au oprit domnișorii reflectorizanți :)). Veneam de la un majorat, pe Iubit îl durea capul așa că am condus eu. Sâmbătă seara fiind, dânșii s-au gândit că o domnișoară tânără (aveam vreo 19 ani) conducând o Dacie 1310, noaptea târziu, e un pic suspect. M-au tras pe dreapta, m-au întrebat dacă am consumat alcool și le-am spus cuminte că nu. Mi-au controlat actele și s-au uitat în geam după lămâi și n-au avut ce să-mi zică așa că m-au lăsat să plec. Eu eram roșie ca o… roșie și-mi bătea inima de numa-numa, da am scăpat. Iubitul s-a amuzat maxim de mutra mea de copil speriat, dar măcar n-au avut ce-mi face.
Bine că nu m-au prins când am făcut alte prostii… că am făcut, dar am scăpat.
După cum spuneai și tu… „la cât mai puține!”
Damian
16 mart. 2015Amintiri, amintiri..
Ramona
15 mart. 2015Stai linistit… se poate intampla si pe un drum mai scurt , adica VD-SUCEAVA pe modelul „SKODITA pe dreapta” si pe motivul „aaa, nimic! control de rutina” :)). Doar ca in cazul asta nu a fost vorba de schimb de autografe din fericire 😀
Damian
16 mart. 2015Așa-i așa-i.