Nu e un top, că ar fi prea lung. Se pare că sunt vreo 3 milioane.
3 milioane de români care au semnat listele pentru modificarea articolului 48, aliniatul 1 din Constituție (cel care definește familia) în așa fel încât să specifice clar că familia trebuie să fie formată dintr-un bărbat și o femeie.
Deci nu doi bărbați și nu două femei, ne-am înțeles? Că suntem țară creștină și nu păcătuim ca-n Sodoma și Gomora, cu toți homosexualii și lesbienele căsătorindu-se ca bezmeticii și încălcându-ne nouă dreptul de…de a…de…în fine, ceva drepturi sigur încalcă ei, că doar e dracul în carne și oase!
Sau nu încalcă niciun drept, de fapt? Eh, cui îi pasă? Cu crucea în mână la luptă!
Dacă locuiți la sat știți despre ce vorbesc. Popii, acești vajnici apărători ai găurilor prin care și-o bagă unii sau alții, au bătut încontinuu pe la uși în ultimele luni cu listele lor. Unde nu s-au dus ei au trimis oameni de încredere, cu credință în dumnezeu și cu pofte de discriminare, să umple listele rapid.
BOR i-a ajutat astfel pe credincioșii de la Coaliția pentru Familie, o asociație care își maschează apucăturile discriminatorii sub forma dragostei față de valorile familiale.
Pe scurt, au strâns oamenii 3 milioane de semnături de la românii preocupați de adevăratele probleme ale țării. Azi au depus în Parlament petiția și semnăturile. Și s-au lăudat cu videoclipul de mai jos.
Când vezi asta, mai că ai crede că românii se implică grozav de mult în bunăstarea familiei românești. Că o prețuiesc cu adevărat. Că se preocupă de ea. Că vor să crească copii educați și cu o șansă de viitor.
Doar că nu-i chiar așa.
Iată cum arată familia tradițională românească, în momentul în care 3 milioane de români luptă pentru abolirea drepturilor unor oameni care nu-i deranjează cu nimic și pe care nu-i vor întâlni niciodată în viața lor:
Violența în familie este la ordinea zilei în România – 30% dintre familiile românești raportează violență domestică. Adică vreo 7 milioane de români trăiesc într-un climat de violență casnică. Nu știm câte NU o raportează. Efectele asupra copiilor și femeilor sunt devastatoare, iar costurile sociale și financiare sunt incalculabile. Avem cea mai mare rată de abuz fizic sau psihic din Europa! Raportată!
30% dintre căsătoriile din România se termină în divorț în mai puțin de cinci ani. Multe altele rămân căsătorii pe hârtie, în care cei doi soți se urăsc de moarte dar sunt prea săraci ca să divorțeze. Efectele asupra soților și copiilor sunt, din nou, devastatoare și de lungă durată, multe familii fiind, de fapt, niște incubatoare de ură, nicidecum niște oaze de fericire.
Practic, milioane de familii românești se confruntă fie cu violența, cu alcoolismul (peste 10%), sau cu destrămarea.
În fine, sunt peste 40.000 de copii abandonați în România, care nu sunt doriți de nimeni, părinții foarte religioși privind ca pe o insultă însăși ideea de a adopta cumva un copil, dacă ei nu sunt în stare să facă unul.
Luat cu copy – paste de aici.
Vă rog frumos să-mi mai spuneți cum religia te învață să fii tolerant, să-i respecți drepturile celui din jurul tău, să fii bun, să fii iertător și cum promovează draga de ea valorile și moralitatea.
Cei 3 milioane de români care au semnat nu sunt toți demni de scârbă. Unii sunt demni de milă. Cei mai mulți sunt bătrâni cu prejudecăți atât de bine sculptate de religie încât nu se gândesc de două ori la ce-i bine și ce-i rău. Unde mai pui că orice-ți dă popa să semnezi, să pupi sau să plătești execuți fără să pui întrebări, pentru că-i părintele.
De bătrâni trebuie să ne fie milă.
Dar ceilalți? Tinerii frumoși ai ortodoxiei? Vajnicii apărători ai unor drepturi pe care nu le încalcă nimeni prin legalizarea căsătoriei gay? Iubitorii familiei tradiționale care reglementează cu zel găurile și modul în care și-o trag alții?
Pentru ei, toată scârba.
