Nu mai știu ce subiect dezbăteam aprins într-o seară cu scumpa viitoare soțioară, dar din una-n alta, am ajuns la cele sfinte. Iar cum necredinciosul de mine nu scapă nicio ocazie de a se arăta sceptic și foarte critic în privința religiei, care o dă de gard repetat, discuția s-a încins, că nici ea nu scapă vreo ocazie de a-și etala talentul argumentativ. Ce să fac dacă în loc să mă convingă, religia pare că își înmulțește tot mai mult gropile de care mă poticnesc mereu în drumul spre mântuire? Uite despre ce era vorba, pe cât de scurt posibil.

Știți ori ba, Muntele Athos e interzis femeilor. Dacă nu știți de ce, vă zic într-o frază, că m-am documentat strașnic pe tema asta, ca s-o pălesc zdravăn cu argumente solide data viitoare. Cică undeva prin secolul al XI-lea, femeile se dădeau drept ciobănițe și îi ademeneau pe neastâmpărații călugări în așternuturi, ori mai precis în paie, unde îi lăsau și fără sutană și fără credința ce-i învăța că femeia-i lucru’ dracului. Ați priceput, da? Prea mult sexuleț, vorba lu’ Groparu, sus pe Muntele Sfânt.

Ei, dar și România are un asemenea loc. Îs grecii mai cu moț? Lasă că ne facem și noi. Mai șmecher, mai bun, mai aprig. Femeile care îndrăznesc să atingă solul din jurul Muntelui Sfânt cu picioarele lor păgâne fac un an de închisoare. Ei, la noi, pușcăria nu-i destul. Așa că necredincioasele, neascultătoarele, prihănitele de românce sunt amenințate cu moartea și cu tot soiul de alte dihănii.

Locul românesc unde femeile și-au luat ban se numește Mănăstirea Frăsinei (fostul Schit Muereasca), din comuna Muereasca, la 25 de km de Râmnicu Vâlcea. Are hramul Adormirea Maicii Domnului. Ați sesizat ironia subtilă, da? Adică femeile n-au voie la o mănăstire care poartă hramul mamei Domnului (femeie!), ce se află în comuna Muereasca (tot femeie, da’ de la țară).

Cel care a blestemat femeile a fost unul dintre întemeietorii mănăstirii, ierarhul Calinic, candva prin 1710. După ce a fost doi ani în internship pe Muntele Athos, s-a întors la Muereasca și i-a prins pe călugări cu femei, așa că a scris textul de-l puteți citi în poză pe ceva bolovan din zonă. Pe scurt, a blestemat femeile cu moartea, cu sărăcia și cu alte asemenea grozăvii. Și lumea l-a crezut.

Am și eu o precizare, așa ca să caut nod în papură la blesteme din astea care mă lasă rece. Omul nu prea a fost clar în exprimare, și a lăsat cam prea mult loc de interpretare. Fiți atenți: cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbovia şi tot felul de pedepse. Zic și eu așa, dar pe vremea aia, nu cred că aveai nevoie să fii blestemat ca să ai parte de sărăcie (că așa erau vremurile), gârbovie (că doar îmbătrâneau) și tot felul de pedepse (exprimare cam evazivă).

Pe vremea aia cetățenii erau deja săraci, gârbovi și vai de mama lor, dar oameni încuiați, care au existat dintotdeauna, au atribuit cine știe ce grozăvii blestemelor preotului nervos. De precizat că acum câțiva ani, mama Monicăi Gabor a murit după ce a vizitat locul cu pricina. Ceea ce nu a făcut decât să alimenteze frica din sânul românilor încă un veac de acum încolo. Încă o sută de ani în care nu mai calcă picior de sex frumos pe meleagurile respective.

Ei, dar v-ați prins de diferența dintre greci și români? Pe ăia, ca să-i țină departe de muntele interzis, îi amenință cu pușcăria. La români nu-i nevoie. Nu nene, se ia un bolovan, se trântește-n mijlocul drumului, se scrijelește pe el un blestem și gata treaba. Nu mai vezi picior de femeiușcă încă vreo câteva sute de ani. Mi-aș tocmi și eu un popă să-mi binecuvânteze ușa. Să zică că de intră vreunul cu gânduri de hoție, îi pică lustra-n cap, se împiedică de prag și dă cu capul de colțul mesei. Ce sisteme de alarmă?

Altă treabă interesantă e că biserica are puterea nemaivăzută de a retrage sau modifica asemenea blesteme. Pentru că ideile bune prind la public și pentru că ăia de pe Athos au uitat să o înregistreze pe-a lor la OSIM-ul grecesc, au mai apărut și alte asemenea mănăstiri. Numai că, vedeți voi, alea erau locuri cu potențial turistic, vizitate de milioane de turiști. Nu se putea să mai piardă, pe lângă Muntele Athos, încă unul, așa că Biserica, în numele preasfântului Ban, a anulat blestemul.

Iată ce scrie pe crestinortodox.ro: Până în anul 1948, mănăstirile grecești de la Meteora s-au aflat și ele sub un asemenea avaton, anulat însă din pricina numărului tot mai mare de turiști; la mănăstirea Meteora vin anual circa un milion de turiști.

Avaton-ul este legea care interzice accesul femeilor.

Te face să te întrebi cât de grozave sunt blestemele astea, de pot fi anulate ca și cum ai șterge o postare de pe Facebook. Și cât de orbi să fie credincioșii cu ochii și mințile închise, care pun botul la toate mârlăniile astea? Se zice că cei care au credință adevărată cred pur și simplu, fără să întrebe. Bine bine, dar..chiar așa?? Nici un semn de întrebare, nimic? Ca oile la tăiere?

Nu-mi pot schimba sexul, că mi-i confortabil așa, dar promit că dacă aud vreodată de un loc unde Biserica interzice accesul bărbaților, voi fi primul care se va duce. În pelerinaj, cum altfel?

Sunt născut, crescut și prezent creștin-ortodox. Dar sunt unul cu a naibii de multe întrebări.

[sursă imagine]

This Post Has One Comment

Lasă un răspuns

Damian Gicoveanu

Social Media

Angajează-mă

Close Menu