Uneori, când situațiile sociale inconfortabile își bagă nasul pe ușă, majoritatea apelăm la tehnici de înșelăciune ca să schimbăm lucrurile în favoarea noastră. Cu alte cuvinte, ca să ne scoatem, cum zice șmecherii. Uneori ne iese, alteori în loc să ne scoatem, ne afundăm mai mult. Totul depinde de atenție. Să luăm următorul exemplu, zic.
În seara asta poposeam ca tot cetățeanul în stație, așteptând mult prea iubitul 35 să mă ducă lin acasă. În stație, în afară de mine, mai erau exact 6 oameni. Da, i-am numărat, că ce dracu să fac în afară de a respira praful ridicat la 5 metri în aer de neobosiții muncitori ce scormonesc trotuarele Clujului?
Stând oarecum în linie, eu eram penultimul (adică nr 6, dacă vreți). Din capătul celălalt al șirului, își face apariția un cerșetor. Se uită iscoditor la muncitori pentru o secundă, apoi își îndreaptă atenția spre grupul din stație care-și lungea gâtul după autobuze. Judecă 5 secunde și apoi pășește încrezător spre prima doamnă.
”Îmi dați vă rog un leu, că mi-s copiii bolnavi și n-au mâncat de trei zile…!”
Tanti nimic. Zici că era surdă. Poate era. Cerșetorul vede că nu-i rost de mălai și se-ndreaptă spre a doua tanti din grup. Folosește același text, dar adaugă faptul că și soția e bolnavă, săraca. Doamna se uită pe pereți, străpunge cu privirea un porumbel, își șterge nasul cu mâneca și până la urmă milogelile neîntrerupte ale omului îi înmoaie inima și-i deschid punga. Îi dă un leu.
Victorios, omul nostru trece la al treilea, folosind același selling-line care și-a dovedit eficiența. Cu soția.
Între timp, ultimul domn din rând – cum ar veni nr 7 – își scoate telefonul și se apucă de vorbit.
Cerșetorul trece de al treilea domn fără succes și se apropie de o studentă. Între timp, tipul de lângă mine discuta aprins la telefon și pășea în stânga-dreapta, absorbit de conversație.
Cerșetorul ratează la studentă, mai culege un leu de la tanti nr 5 și vine la mine. Eu îl rog frumos să mă lase în pace, că am nuntă la anul și baierile pungii mi-s strâns legate de viitoarea soțioară. Nu primesc decât bani de bilet și de covrig. Îmi venea chiar să mă împrumut de la el cu-n leu, că mă luase setea.
Înțelegător, omul trece mai departe. Se proptește la un metru de mine și așteaptă ca ultima pradă din aria lui vizuală să-și termine convorbirea telefonică. Cu bun-simț, cerșetorul.
Stă cam 30 de secunde, neclintit. Mai că îi venea să se lase păgubaș, când deodată tipului îi sună telefonul!
Da, ăla pe care îl ținea la ureche și la care toți credeam că discută afaceri sau vorbește cu Obama.
Îi ia rapid de la ureche, respinge apelul și se îndepărtează în grabă. A renunțat și la autobuz și la tot, de rușine.
Cerșetorul se ia însă după el, sprinten și insistent.
”Domnu’! Domnu’! Un leu, vă rog, un leu?”
