Am un prieten din ăla. De fapt, îl aveți și voi. Uitați-vă bine la oamenii din jurul mesei, la cei pe care-i chemați la ziua voastră de naștere, la oamenii pe care-i salutați pe stradă sau la cei pe care îi like-uiți pe Facebook. Sigur îl aveți și voi. Prietenul ăla care dacă îi dai de băut îți dă și cămașa de pe el, dar dacă n-ai ce-i da e în stare să-ți ia cămașa ta și să i-o dea altuia care are. Omul prezent la toate petrecerile, care te sună noaptea din cluburi, care nu refuză niciodată o invitație la o zi onomastică și care vede în toate adunările sociale o ocazie perfectă pentru a se ”matoli”, fie că-i nuntă, fie că-i înmormântare.
Așadar, stăteam de vorbă cu el într-o zi despre compania la care s-a angajat nu demult. Îl întreb ce face, despre colegi, despre șefi, dacă mai cunosc pe cineva etc. Îmi dă prea puține informații, de zici că pentru fiecare cuvânt dădea și-un leu. Până la urmă, mă las păgubaș și încerc să mut discuția în altă zonă:
– Și, în afară de muncă, ce-ai mai făcut?
– Aaa..bă’..nu ți-am zis ce weekend mișto am avut! Am fost la [insert location here]cu ăștia de la muncă și a fost beton de tot.
Sinonime la ”beton” = marfă, mișto, blană etc.
– Fain. Și ce-ați făcut?
– Am băut! Ce să facem?
– Cum, încontinuu?
– Păi nu bă, că am mai și mâncat. A fost o grămadă de mâncare. Și n-am plătit un sfanț!
Am făcut o scurtă pauză. A rostit cuvintele astea cu o naturalețe aparte, astfel încât am avut nevoie de două secunde să mă reculeg.
– Nu mă, adică ce activități ați făcut? Jocuri pe echipe, jocuri individuale? Nimic?
Se zgâia la mine cu inteligența unui câine care e atent la cuvintele tale dar nu înțelege ce spui.
– Ce jocuri mă? Ce echipe? Te referi la cupluri? Păi da, au fost și cupluri. Au venit mulți cu soții și soțiile.
Am încheiat aici discuția pe subiectul cu pricina, pentru că am înțeles tot ce aveam nevoie. Omul fusese nu la un teambuilding, ci la o băută pe banii firmei. Un weekend la o cabană unde au mâncat, au băut și au dormit. Și unde colegii și-au adus și iubiții și iubitele. Ca la petrecerea de Crăciun. Sau ca la nuntă.
Nu e prima oară când aud termenul de teambuilding folosit ca sinonim la ”weekend de băut cu colegii moca”.
Eu am mai fost în teambuilding. Îmi amintesc cu drag de unul cu Filiala Timișoara a Asociației Tineretul ONU din România. Adică un ONG. Fără bani. Dar făcut cu cap, de studenți tot ca noi, care se pare că știau pe vremea aia mai multe decât știu mulți șefi de firme din România despre ce înseamnă să închegi o echipă prin distracție și jocuri interactive.
Am băut? Normal. Ne-am distrat? Sigur. Dar am învățat lucruri interesante, am făcut jocuri pe echipe, activități în natură, mișcare, ne-am pus mințile la contribuție ca să câștigăm competiții și ne-am întors mai legați și ”mai prieteni”, dacă pot să spun așa. Nu mahmuri, cu dureri de cap insuportabile sau cu vânătăi de care nu ne aminteam.
Sunt de părere că dacă tu ca firmă n-ai habar să organizezi așa ceva, atunci lasă pe cineva care se pricepe. Vertical Adventure este o firmă din Timișoara specializată pe astfel de servicii care oferă clienților experiențe ce se pot numi cu adevărat teambuilding-uri, nu ”beții cu ăia de la muncă”. Adică activități în natură, sporturi și jocuri interactive care leagă o echipă și care te ajută să înțelegi mai bine oamenii alături de care lucrezi zi de zi.
Pentru că există totuși o diferență între teambuilding și petrecere.
