Primăriile au nevoie de un refresh în ceea ce privește personalul. Au nevoie de sânge tânăr, care nu numai să știe un pic mai bine cum să se comporte cu oamenii, ci și cum să folosească calculatorul. Nu-ți dai seama cât de gravă e situația până când nu te lovești de ea ca cetățean. Și să fim realiști, tuturor ni se întâmplă.
În martie, poliția din Turda m-a împrietenit cu o amendă pentru 16 km peste limită. Conștiincios, am plătit-o a doua zi, dar am zis că sar peste corvoada cozilor la primăria din Cluj și o plătesc online, pentru că ardelenii se laudă cu sistem de plată online a taxelor, impozitelor și amenzilor. Așa că am plătit și am primit dovada de mai jos.
Am printat-o, am îndoit-o frumos și am plasat-o într-un plic lins temeinic, pe care l-am expediat la Turda conform instrucțiunilor primite de la polițist.
Evident, după vreo lună, taică-miu găsește în cutia poștală de acasă amenda. ”Băiete, ce dracu faci? N-ai zis c-o plătești? Adu dovada acasă s-o duc aici la primărie, să te șteargă ăștia din sistem, că faci familia de râsul satului!”. Departe de mine dorința de-a aduce ocară asupra numelui respectabil al familiei Gicoveanu, așa că m-am grăbit cu hârtia acasă. Tata a dus-o la primărie, unde i s-a spus răspicat că ”N-o putem primi! Trebuie ștampilă de la primăria din Cluj pe ea! Noi nu știm că fiu-tu n-o falsificat-o, că copchiii de azi se țin de tot felul de mâzgâlituri în fotoșopul ‘cela!”
Așa că mingea era din nou în terenul meu.
Am luat hârtia și azi dimineață m-am prezentat la ora 8 fără un sfert la primăria Cluj-Napoca, pe Moților. Primăria însă, aveam să aflu de la o femeie de servici țâfnoasă, ”Se deschide la 8:30! Ce, nu scrie pe ușă?”. Așa că m-am servit cu o cafea de la magazinul din colț și-am răsfoit Facebook-ul 45 de minute.
Intru și dau nas în nas cu portarul, îmbrăcat în ofițer de poliție și cu armă la purtător. ”O ștampilă vreau, atât. Care-i ghișeul?”, întreb optimist. ”Ah nu, că ce vrei matale îți dă la primăria de pe Eroilor, nu aici! Aici ăștia n-au de unde să știe că ‘mneata ai plătit aia sau nu! Mergeți pe Eroilor!”. Hop în mașină și mă reped pe Eroilor, după ce i-am mulțumit pentru amabilitate.
Dar epopeea se afla abia la început.
Parchez la catedrală pe unul din ultimele 4 locuri libere, grăbesc pasul și intru în primăria de pe Eroilor. La ghișeu, o doamnă drăguță foc: ”Păi cum, ce să căutați aici? Cum să vă trimită aici? Cine, portarul? Păi ce știe portarul, dom’le? Trebuie să mergeți pe Moților, că acolo se pun ștampilele astea! Cum, nu mă credeți? Vorbiți cu domnii inspectori, a treia ușă pe stânga pe holul ăla!”
Intru la a treia ușă pe stânga pe holul ăla. Domnii inspectori, un tip și-o tipă, erau plictisiți de moarte, așa că s-au bucurat vizibil când am venit și-am prezentat o problemă mai dificilă decât alegerea covrigului de mâncat la cafea. Erau așa de bucuroși că vorbeau unul peste altul, căutând tot felul de soluții. Au întrebat colegi, au dezbătut, mi-au dat speranțe. Concluzia, din nefericire, nu putea fi decât una singură:
”Mda, trebuie să mergeți pe Moților, la Serviciul Financiar. Haideți că vă scriu eu pe-o bucată de hârtie, să nu uitați! Ah, și data viitoare încercați să treceți de portar!”
Hop în mașină și-napoi pe Moților. Parking-ul aproape că se umpluse, așa că au trecut 15 minute până am reușit să parchez. M-am dus săgeată la portarul cu armă. ”Dom’le, unde-i serviciul financiar?” ”Ăăă” ”Serviciul financiar, dom’le, unde-i?”. ”Da’ ce, n-ați rezolvat? întreabă, aparent uimit de faptul că primăriei îi ia mai mult de 2 ore să pună o ștampilă pe-o hârtie. ”Nu, zic, că m-ați trimis aiurea!”. Plescăie din limbă, înghite în sec și zice ”Prima după colț, de pe Petru Maior!”. Aș mai fi zis ceva, dar mi s-a părut că a dus mâna spre armă, așa că am plecat. Desigur, în treacăt fie spus, s-ar putea ca în tocul în care credeam eu că are armă să nu fi fost altceva decât biscuiți, dar n-am riscat.
Ajung la Financiar.
Exclamații de uimire, frecări de frunte, frământări de mâini, hârtii fluturate, întrebări, căutări de soluții, tot tacâmul. Până la urmă, un domn calm lămurește situația: ”Păi știți unde-ați greșit? Când ați trimis-o trebuia să puneți și extras de cont în plic, să se vadă că v-a retras suma din cont. Așa, ei de unde să știe că dvs chiar ați plătit-o?”
”Bun, zic, deci eu vreau să plătesc online să nu mai stau la cozi, dar trebuie să merg la bancă să-mi scot extras de cont ca să se vadă că am plătit online? Cum e asta?”
”Așa-i sistemul, n-avem noi ce face. Haideți, că vă fac o adeverință.”
Recapitulare
– plătești online și nu mai stai la coadă la primărie, stai la bancă.
– pentru o ștampilă m-am plimbat 2 ore și am discutat cu 8 oameni, în 3 locații diferite.
– am plătit jumătate de amendă online și cealaltă jumătate am cheltuit-o pe benzină, cafea și parking.
Primăriile și online-ul, baba și mitraliera.
