08
Noi

Cum s-a văzut protestul din Cluj, dincolo de like și share


Am ajuns în centru la 5 și câteva minute. Am venit mai repede să vedem cum arată eventualele pregătiri ale protestului la care și-au anunțat prezența pe Facebook aproape 10.000 de oameni. Am parcat departe și am luat-o pe jos, în pas de plimbare. Pe lângă noi trec doi polițiști și vreo două grupuri de jandarmi. Mașinile de poliție împânzesc intersecția din Unirii, iar poliția începe să dirijeze traficul.

Am intrat în piață pe la 5:30 și am început să fotografiez cu jalnicul meu telefon pancartele care se odihneau într-o parte. La momentul respectiv nu cred că erau mai mult de 200 de oameni în Unirii, dar în mai puțin de un sfert de oră lumea a început să curgă și să se îndrepte spre cei din mijlocul mulțimii, unde se aflau portavocea, televiziunile și bannerele mai mari, cu dedicații pentru Ponta.

2014-11-08 17.26.28

Oameni din mulțime

M-am uitat în jurul meu încercând să-mi dau seama care e așa-zisa generație Facebook despre care se spune că nu poate trece dincolo de like-ul și share-ul de pe Facebook. Nu știu dacă, în Cluj sau oriunde altundeva, putem vorbi despre generația Facebook la protestele astea. E adevărat, tinerii au fost inițiatorii, dar în Piața Unirii din Cluj se află acum oameni de toate vârstele. În jurul meu sunt bunici, copii, nepoți, bebeluși,  studenți, elevi, pensionari și căței. Mulți țin mândri câte o pancartă la piept sau sus în aer. Unii flutură steagurile României deasupra celor din jur și cei mai mulți filmează și fotografiază cu telefoane, tablete și camere video, scandând în același timp cuvintele care se ridică răsunător în aer.

Vă rog să scuzați calitatea imaginilor, n-am avut nimic mai bun la îndemână. Chiar și așa însă, mesajele sunt destul de clare.

Într-o parte, un cuplu la vreo 30 de ani ține în brațe doi bebeluși. O fată se apropie și le face poze. E simbolul unei familii tinere, frumoase, care a venit să-și ceară drepturile. Spontan, în spatele lor se poziționează doi tineri cu două steaguri uriașe ale României, iar fetei i se mai alătură doi fotografi care surprind familia zâmbitoare în imagini, pe fundalul tricolor. E o imagine frumoasă, vie și plină de relevanță pentru scopul protestului: o Românie altfel.

Am început să ne mutăm prin mulțime, unindu-ne din când în când glasul cu cel al oamenilor: ”Jos Ponta! Jos Ponta!”. Trecem pe lângă bunicuța din imaginea de mai jos, îi observ mesajul pe care-l ține în mână și-o întreb dacă pot să-i fac o poză. Mai mult pentru că sunt surprins de vârsta ei, nu de mesajul anti-guvern. ”Sigur, dragă, uite aici!”, zice și se poziționează mai bine pentru poză. ”Mulțumesc!” și dau să plec.

2014-11-08 17.35.19

”Stai mamă, că mai am una!”. Scoate o a doua pancartă ascunsă în spatele primei și se așează din nou la fotografie.

2014-11-08 17.35.29

Lângă bătrânică, aparent fără nicio legătură cu ea, un nene cam de aceeași vârstă nu contenește cu amabilitățile: ”Futu-i în gură de comuniști! Să-i scoatem în stradă! Să-i dăm jos! Să nu-i mai vedem în țara asta! Da-ți-l jos, mânca-l-ar câinii!” Nu dă nume, dar e evident despre cine vorbește.

După ora 6 mulțimea se pune în mișcare pe traseul convenit cu autoritățile: Piața Unirii – Bulevardul Eroilor – Strada Baba Novac – Bulevardul 21 Decembrie – Piața Unirii.

2014-11-08 18.13.04

Oamenii par tot mai mulți, dar nu-mi pot da seama câți sunt din mijlocul lor, așa că ne tragem mai deoparte și încercăm să estimăm. Habar n-am, dar s-a scris și de 8000 de oameni. Se prea poate. Pe când ne apropiem din nou de Piața Unirii și de Bulevardul Eroilor, mă apropii de un organ pe spatele căruia scrie ”Negociator” și-l abordez amabil: ”Nu vă supărați, aveți idee cam câți oameni sunt aici?” ”Nu știu domnu! Încă nu s-au făcut estimările. Și eu văd ce vedeți și dvs.”. Îi mulțumesc. ”Știți, zice, eu cred totuși că vorbim de cel puțin 5000. Poate și mai mulți.”. Și zâmbește în colțul gurii, cu o mulțumire vădită.

Traseul de 4-5 kilometri e parcurs în circa o oră, iar la 7 jumătate mulțimea se oprește definitiv pe Eroilor, lângă Lupoaică. Nimeni nu pleacă, însă. Scandările scot oameni la geamuri. Unii încep să fluture steaguri de la etaj, alții aplaudă sau filmează.

Scandări în Piața Unirii, înainte de marș

Totalul amabilităților:

Ponta, frica ta se numește DNA!” / ”Vor să voteze, lăsați-i să voteze!” / ”Diaspora, suntem cu voi!” / ”Corlățean, demisia!” ”Tinerii studiază, Ponta plagiază!” / ”O dorință sinceră, România liberă!” / ”Dacă vă pasă. nu stați în casă!” / ”Votez, nu pontez!” / ”Hoții! Hoții!” / ”Securiști vechi și noi, s-a sfârșit cu voi!” / ”Ponta nu uita, ești mai rău ca Ebola!” / ”Ultima soluție, înc-o revoluție!” / ”Jos comunismul!” / ”Ghinion, țara s-a trezit din somn!” / ”Afară, afară, cu PSD din țară!” / ”Ponta nu uita, România nu-i a ta!” / ”Ceaușescu n-a murit, este Ponta travestit!” / ”PSD, frica ta se numește DNA!” / ”Ponta nu uita, tineretul nu te vrea!” / ”Ponta nu uita, Cluj-Napoca nu vrea!” / ”Ponta nu uita că Ardealul nu te vrea!” / ”Afară, afară, cu mafia din țară!” / ”Ieși afară, javră ordinară!” și bineînțeles, tradiționalele ”Jos Ponta!” și ”Muie Ponta!”.

În seara asta, în Cluj, Timișoara, București, Constanța, Brașov, Iași, Reșița și Oradea, românii au vorbit. Au vorbit despre libertate, despre democrație, despre înlăturarea minciunii și corupției dintr-o țară pe care niciunul dintre noi nu vrea să o părăsească. O țară pe care vrem să o vedem lipsită de politicienii care nu-și merită cetățenii.

Românii au cântat imnul, și-au strigat ofurile și au reușit, iată, să se unească dincolo de online, dincolo de like-ul și share-ul de pe Facebook.

PS: un video elocvent.

credit foto featured: Andrei Dăscălescu

Arată și altora.


Damian Owner

Scriu din zori și până-n seară pentru blog, clienți și alte proiecte. Nu scriu grozav încă, dar promit s-o fac din ce în ce mai bine. În orice caz, scriu des.