Cumperi și primești cadouri (P)

Vara nu prea este cunoscută drept anotimpul cadourilor, de regulă. Când spunem cadouri, cel mai des ne fuge gândul la iarnă și la cei doi moșnegi bărboși din decembrie, respectiv Moș Nicolae și Moș Crăciun. Nu că nu ne-ar plăcea să primim cadouri și vara, doar că cine mai are bani când trebuie să economisești mălaiul ca să-l poți cheltui tolănit la soare prin Coasta de Azur. Sau Mamaia. Sau ștrandul orașului. Sau la duș. Depinde de bugetul vostru. Eu spre exemplu stau în ploaie, că-i mai ieftin. Dar deviez. (mai mult…)

Continue Reading

Cretinism adolescentin american

America nu e chiar tărâmul făgăduinței, deși e un loc unde poți să duci o viață mai bună decât în România, atât timp cât te poți adapta la mâncarea lor proastă. Deși am fost de două ori în ultimii 4 ani, nu mă trage inima să mai merg. Nu că aș fi muncit prea mult sau nu mi-ar fi plăcut, dar tot acasă simt că mi-e mai bine. În plus, cine mai are chef de zburat în perioada asta? În fine. Pentru americani am sentimente contradictorii. Am întâlnit oameni speciali și de care mi-e foarte dor acum, dar am cunoscut și jeguri cum n-am văzut nici în România. Însă am observat că ce au în comun oamenii care mi-au plăcut a fost vârsta.  (mai mult…)

Continue Reading

Ce n-am învățat după 4 ani și jumătate de relație (P)

E foarte greu să fii bărbat într-o relație în ziua de azi. Adevărat, nu mai avem animale de vânat pentru cină și nu mai suntem însărcinați cu construirea unui adăpost să nu ne ia furtuna pe sus, dar ne lovim de multe alte greutăți. Și nu mă refer la conceperea copiilor. Acolo treaba e relativ simplă. Ni se cere însă să învățăm prea multe lucruri care nouă nu ne folosesc la absolut nimic, niciodată. Tărtăcuța noastră masculină e destul de greu de penetrat și are o memorie limitată, pe care trebuie să o folosim pentru scoruri de fotbal și achievements la jocurile video, nu pentru lucruri inutile. (mai mult…)

Continue Reading

10 motive pentru care meseria de Rege e cea mai faină din lume

Cea mai tâmpită întrebare pe care o poți pune unui copil este asta: ”Ce vrei să fii când crești mare?” De parcă un copil de 10 ani are suficiente cunoștințe cât să știe așa ceva. Din fericire, pe copiii mei îi voi învăța din timp cum să răspundă la întrebarea asta expirată: ”Șeful tău, oligofrenule!”. De abia aștept expresia de uimire de pe fața lor, urmată de un zâmbet fâstâcit, ca să se scoată din rahatul în care s-au băgat singuri. Că ce să-i spui unui copil de 6 ani care te lovește cu apelativul de oligofren, care poate nici nu știi prea bine ce semnificație are? Dar deviez. (mai mult…)

Continue Reading

E mai bine pentru afacerea ta dacă înjuri politicienii în timpul liber

Să nu mă înțelegeți greșit. Nu agreez politica și politicienii din principiu. Mi se pare că e un domeniu scârbos, abject, în care dacă intri te murdărești din cap până-n picioarele alea ghinioniste care te-au dus până acolo. De asta stau departe de politică, nu citesc decât titlurile știrilor cu ei și nu mă uit decât la filmulețele alea în care președintele n-are altă treabă decât să arate cât de proști sunt cei din subordinea lui. Da da, Ponta, la tine mă uit! (mai mult…)

Continue Reading

Mințim vânzătorii de jumătate de an (P)

Ca niște veritabili clienți fără bani ce suntem, eu și cu viitoarea soțioară mai avem din când în când pofta de a ne plimba prin magazinele astea mari și a ne face planuri pentru cum va arăta casa care ne va îngropa în datorii bancare până pe la vreo 55 de ani. Mai avem exact un an de acum înainte până când vom demara demersurile pentru ratele care ne vor ține trezi noaptea vreo 30 de ani, dar am început deja să colindăm magazinele de mobilă în urmă cu vreo jumate de an. Că românu’ n-are bani, da’ e plin de planuri. (mai mult…)

Continue Reading

Ce a învățat ea din Cupa Mondială

Știu, s-ar putea să fi plictisit deja lumea cu subiecte despre Cupa Mondială, dar promit că ăsta e ultimul. Dar e și cel mai important, totodată. Parol. Luna asta de fotbal a început așa cum m-am așteptat. Eu cu TVR 1 online, cu punga de semințe și baxul de bere lângă mine, iar ea cu cine știe ce serial în față. Fiecare în colțul lui. Fiecare în lumea lui. Timp de o oră jumate nici nu ne vorbeam, sau prea puțin. Așa s-a desfășurat perioada meciurilor din grupe, evident mult prea plictisitoare pentru madame, care a catadicsit totuși să arunce un ochi pe meciul de debut ”să văd cine-i Neymar”. Mai târziu însă lucrurile s-au schimbat. (mai mult…)

Continue Reading

Ce se vorbește într-un cuplu de posibili miliardari? (P)

Nu, nu am devenit miliardar. Nu încă, cel puțin. Stați pe aproape însă, și citiți fiecare postare, că nu se știe când vă anunț că m-am ridicat așa de sus pe scara socială, încât mă mai sprijin numai în grămezile de euro de sub mine. Când se întâmplă asta, primii 5 care mă felicită în comentarii primesc câte 10.000 de euro, deci se merită să-mi citiți periodic blogul. Zic și eu, ca o paranteză înainte de ce vreau de fapt să vă spun. Discutam cu viitoarea soțioară, în timp ce împărțeam 10 lei între covrigi și benzină, ce am face noi dacă am deveni miliardari. Adică dacă am câștiga la loto, că de muncit suntem prea leneși. Chiar și pentru furat suntem prea leneși, așa că ne-am pus speranța-n loteria la care nu jucăm niciodată. (mai mult…)

Continue Reading

Ce-a fost fain și amuzant la Cupa Mondială

S-a terminat și asta. Parcă prea repede, totuși. A trecut o lună plină de fotbal, de nopți cu somn puțin, de îmbuibare cu semințe și cu bere. Per total a fost frumos, dar putea fi și mai frumos de atât. S-au întâmplat lucruri așteptate și altele mai puțin așteptate, dar până la urmă cei care au meritat mai mult au câștigat. Deși am ținut cu Messi în finală, trebuie să recunosc că Germania a fost cu o clasă peste toate echipele de la Cupa Mondială. Am adunat mai jos, în multe imagini și puțin text, câteva dintre cele mai frumoase și amuzante momente ale Cupei Mondiale din Brazilia. (mai mult…)

Continue Reading

Handicapul fizic te face automat un erou?

Am subiectul în minte cam de o lună, dar am ezitat să scriu despre asta pentru că e un subiect sensibil și nici nu am știut cum să-l abordez în așa fel încât să nu fiu catalogat drept un mojic. Acum câteva săptămâni am participat la o festivitate de absolvire a unor oameni. Acești oameni au un coleg cu un handicap locomotor. Băiatul se folosește de când îl cunosc ei de un scaun cu rotile. Nu cunosc detaliile, așa că nu vă pot spune dacă e vorba despre un handicap din naștere sau unul cauzat de ceva în timpul vieții. Nu întrebați. Nu-i asta ideea. (mai mult…)

Continue Reading
Close Menu