Adevărat, avem spectacol, avem fotbal de calitate, avem fotbaliști buni și antrenori inspirați. Dar mai sunt și multe lucruri rele legate de Campionatul Mondial din Brazilia. O listă cu acestea voi face după ce competiția se va încheia, dar ăsta e unul mai urgent, care trebuie prezentat acum. Și nu, nu e vorba despre greșelile de arbitraj. (mai mult…)
Am zis de mai multe ori că România noastră e o țară faină, unde se fac lucruri faine. Vezi aici, aici sau aici. Nu e extraordinară. Nu e Elveția, Austria sau Hawaii. Nu e exotică și tropicală. Nu cresc palmieri decât dacă îi plantează Robu în Timișoara. Dar e faină. Mă refer aici la peisaje. La alea naturale, nu la ce-au construit românii până acum. Nu vorbesc ca un patriot, că nu există așa ceva în România. Să zicem că vorbesc ca un turist. E fain să o vizitezi. Dar te ia cu dureri de cap dacă locuiești aici și te pune dracu să te uiți în jur, să vezi cu ce se îndeletnicesc confrații tăi de neam. Pentru că dacă te uiți, ce vezi? (mai mult…)
Eu nu sunt tipul de om care ascultă. Nu am puterea de a mă concentra întotdeauna la ceea ce se discută în jurul meu, mai ales dacă sunt distrat de un anumit lucru. De aia am mari probleme acasă, când mi se reproșează foarte des că nu am făcut lucruri pe care eu nici nu le-am auzit, pentru că eram concentrat la altceva. Cred că ar fi timpul să-mi scot din CV fraza aia în care mă laud pompos că-s bun la ”multitasking”, nu? Mă rog, dar câteodată – când și când – mai aud chestii în jurul meu. Zilele astea, de exemplu, stăteam la coadă în Profi, cu obișnuitele cumpărături de Campionat Mondial: bere și semințe. (mai mult…)
După Mihai Eminescu, Ion Creangă și I.L. Caragiale, un alt mare poet, scriitor și filozof s-a stins recent. Nu din viață, ci din news-feed-ul nostru de Facebook. Doborât de haterii care i-au contestat geniul de necontestat, Tony Poptămaș va rămâne însă mereu în amintirea noastră. În memoria lui, oamenii care au simțit că acest curent filozofic nu merită să dispară o dată cu inițiatorul său, au repornit seria citatelor filozofice, în încercarea disperată de a menține în viață o speranță, o rază de soare în lumea întunecată. Din respect pentru geniul poptămășian, mă alătur și eu cu o vorbă oamenilor din lista de mai jos, care fac eforturi supraomenești pentru a nu lăsa amintirea lui să dispară ca o simplă amintire. (mai mult…)
Fiecare dintre noi are câte o obsesie. Dacă nu mă credeți pe mine, întrebați-vă iubita, iubitul, soțul sau soția despre lucrurile care îi enervează cel mai mult la voi. Dar asigurați-vă că a trecut deja suficient timp de relație cât să nu deschideți o cutie a Pandorei pe care nu o mai puteți închide. Pentru că atunci când vine vorba de critici, puțini sunt ăia care le primesc bine. Subsemnatul inclusiv. Excepție nu face nici viitoarea soțioară a subsemnatului. (mai mult…)
Da, știu, e știre veche deja, dar nu am vrut să scriu nimic despre asta înainte să îl încerc pe propria piele. Pentru că e una să citești declarațiile Ancuței și articolele ziarelor și e cu totul alta să cobori în pivniță și să te apuci de căutat și de pus cap la cap indicii noi, ca să poți ieși în timpul necesar. Cei care nu știți despre ce e vorba, The Dungeon e un joc de evadare unde ești încuiat alături de alți 3-4 temerari ca tine într-un subsol misterios și trebuie să rezolvi puzzle-urile și indiciile din încăpere pentru a găsi cheia care te va scoate din cameră. (mai mult…)
Sunt câteva branduri în social media care comunică într-un mare fel. Durex e unul dintre ele. Îmi mai vine în minte și Gillette. Dar Durex parcă o face mai bine, mai inspirat. Au și produse foarte faine cu care să jongleze, iar cum educația sexuală din România și nu numai e la pământ, Durex înscrie din ce în ce mai des. Sigur, eu mă refer la companiile mamă, dar și ăștia din România păstrează aceeași linie de comunicare, după cum e și normal. (mai mult…)
Întrebarea asta mă frământă și nu găsesc răspunsul. Azi eram la dentist – v-am zis că îmi plac dentistele acum – și mă plictiseam pe scaun în timp ce don’șoara îmi umbla prin gură. De plictiseală, ca să nu adorm, încercam să dezvălui misterul ăsta: mult Preafericitul Daniel a sfințit noul sediu Trinitas TV și Trinitas radio cu câteva zile în urmă. Însă în loc de tradiționalul buchet de busuioc – sau ce buruieni or fi alea pe care le flutură de obicei – a folosit trafaletul. De ce trafaletul, Preafericite? (mai mult…)
Decizii proaste în cuplu luăm cu toții, nu-i așa? Dar oare le recunoaștem? Unii dintre noi da, alții mai puțin. Adică unii suntem bărbați, alții femei. Recunosc și femeile, dar nu în fața bărbaților. Așa își păstrează ele mâna fermă pe volanul relației. Dar aveți idee cât de departe poate merge încăpățânarea lor în a nu își recunoaște micile scăpări? Apoi vă povestesc eu, că mi-s pățit. (mai mult…)
O dată la doi ani de relație apare o lună de zile în care bărbatul are dreptul irefutabil de a se trata pe sine cu ce-i place. O lună în care atenția sa se îndreaptă spre altceva decât nevasta/iubita lui, când ajunge seara acasă. O lună în care predomină instinctul de a bea bere și de a roade semințe, instinctul de a sări în sus de bucurie sau de a arunca televizorul pe geam, după caz. Perioada despre care vorbesc e cea în care se ține Campionatul Mondial și Campionatul European. Dacă bărbatul are noroc, fata înțelege. Dacă nu are noroc, pune aceeași întrebare ca un amic de-al meu zilele trecute: ”Da’ fata? Ce faci cu fata?”. (mai mult…)