Majoritatea celor care am ajuns să ne câștigăm pâinea din fața unui calculator știm cât de greu este să le explicăm rudelor mai în vârstă natura activității noastre. După vreun an de facultate în PR – când m-am cam prins ce înseamnă tărășenia asta – am încercat și eu, la întrebările obișnuite ale familiei sau prietenilor de familie, să explic ce soi de facultate fac și ce-o să lucrez după. Și că nu, nu voi muri de foame cu diploma în mână. (mai mult…)
Iată, s-a publicat studiul blogosferei din România, pe anul 2014. Studiul se face anual de către niște oameni cărora le pasă de blogosfera mioritică și care au ceva experiență în domeniu. Deși sunt un novice în ale bloghingului, am răspuns și eu la întrebările lor, alături de alți 578 de bloggeri (lista nu-i include și pe A-listeri, adică ”pă ăi mai mari și mai tari” din blogosferă). Studiul a fost realizat de Alexandru Negrea, Head of Facebook Department la Spada și Costin Cocioabă, Managing Director la Bakers Digital Communication România. Iată niște cifre interesante, pe scurt. (mai mult…)
Așa începe prezentarea celui mai tare oraș din Europa:
”This is a story about a city. The city where you want to be. The most progressive city in Europe and the city with the cleanest air in Europe. A place where the quality of food is incredible, a place that loves art, film and music, a place that welcomes young entrepreneurs to start their projects, a city you’ll fall in love with.
It’s not Berlin. It’s not Stockholm.”
Ghici care-i. (mai mult…)
Nu e un banc. Nu o să râdeți. E poate singura amintire interesantă pe care o am din călătoriile interminabile cu CFR Călători. Mergeam în primăvara 2013 din Cluj în Timișoara. Patru oameni în compartiment. Eram la geam. În fața mea, o don’șoară drăguță, cu o fustă exact cât trebuia de scurtă ca să lase loc imaginației. Lângă ea, un nene cu ochelari și lângă mine un student. (mai mult…)
În mica noastră familie există multe controverse. Ba că eu ar trebui să spăl mai des vasele, ba că mă joc prea mult și nu vorbesc cu ea, ba că uit tot ce-mi spune și trebuie să-mi repete ca la proști etc. Eu nu văd nicăieri o problemă, da’ mă rog. Una dintre discuțiile în contradictoriu e și cea în care ea zice că vrea una mare-mare, dar eu țin morțiș că una mică se potrivește mai bine. (mai mult…)
În autobuz două tipe sporovoiau pe scaunul din spatele meu, mult prea gălăgioase pentru o dimineață de luni. În timp ce îmi sprijineam capul adormit pe geam, mi-a atras atenția o frântură din conversația lor destul de lungă și plictisitoare, de altfel, dar ascultată de jumătate de autobuz. (mai mult…)
Vara nu prea este cunoscută drept anotimpul cadourilor, de regulă. Când spunem cadouri, cel mai des ne fuge gândul la iarnă și la cei doi moșnegi bărboși din decembrie, respectiv Moș Nicolae și Moș Crăciun. Nu că nu ne-ar plăcea să primim cadouri și vara, doar că cine mai are bani când trebuie să economisești mălaiul ca să-l poți cheltui tolănit la soare prin Coasta de Azur. Sau Mamaia. Sau ștrandul orașului. Sau la duș. Depinde de bugetul vostru. Eu spre exemplu stau în ploaie, că-i mai ieftin. Dar deviez. (mai mult…)
America nu e chiar tărâmul făgăduinței, deși e un loc unde poți să duci o viață mai bună decât în România, atât timp cât te poți adapta la mâncarea lor proastă. Deși am fost de două ori în ultimii 4 ani, nu mă trage inima să mai merg. Nu că aș fi muncit prea mult sau nu mi-ar fi plăcut, dar tot acasă simt că mi-e mai bine. În plus, cine mai are chef de zburat în perioada asta? În fine. Pentru americani am sentimente contradictorii. Am întâlnit oameni speciali și de care mi-e foarte dor acum, dar am cunoscut și jeguri cum n-am văzut nici în România. Însă am observat că ce au în comun oamenii care mi-au plăcut a fost vârsta. (mai mult…)
Am auzit deseori fraza conform căreia nicio publicitate nu poate fi un lucru rău, chiar dacă e publicitate negativă. Cu alte cuvinte, mai există încă branduri care cred că ”Bă, ce contează că ne înjură? Important e că știu ei cine suntem. Înjurăturile trec, dar acum suntem cunoscuți!”. Din păcate pentru ei, lucrurile nu stau chiar așa. Studiu de caz: Veneris. (mai mult…)
E foarte greu să fii bărbat într-o relație în ziua de azi. Adevărat, nu mai avem animale de vânat pentru cină și nu mai suntem însărcinați cu construirea unui adăpost să nu ne ia furtuna pe sus, dar ne lovim de multe alte greutăți. Și nu mă refer la conceperea copiilor. Acolo treaba e relativ simplă. Ni se cere însă să învățăm prea multe lucruri care nouă nu ne folosesc la absolut nimic, niciodată. Tărtăcuța noastră masculină e destul de greu de penetrat și are o memorie limitată, pe care trebuie să o folosim pentru scoruri de fotbal și achievements la jocurile video, nu pentru lucruri inutile. (mai mult…)