Aventurile unui marinar imaginar (P)

Eram în New Breadford, tăind frunză la câini. Tocmai ajunsesem acolo din Manhattan. Încercând să găsesc un pat liber la un han, am ajuns să îl cunosc pe Queequeg, un om mai mult decât neobișnuit, care s-a întâmplat să fie colegul meu de cameră pentru o noapte și care, dintr-un motiv sau altul, m-a atras. Din cauza întunericului și a faptului că hangiul zgârcit nu a binevoit să-mi dea una dintre lumânările sale cu seu de balenă să-mi luminez drumul, m-am așezat pe el în timp ce dormea liniștit într-unul din paturile din cameră. După ce am ajuns să ne cunoaștem în modul ăsta mai puțin tradițional, am început să povestim. Din una în alta, am aflat că urma să se îmbarce pe Pequod, o navă condusă de un așa-numit căpitan Ahab, care urma să părăsească portul spre o destinație necunoscută încă. Am decis să merg cu el, în lipsă de altceva mai bun. Salut! Numele meu e Ishmael și sunt marinar de meserie. (mai mult…)

Continue Reading

Deci, votați ori nu votați?

În ultima vreme, internetul geme de argumentele pro și contra referitoare la importanța votului. Părerile sunt împărțite și a ta ți se schimbă în funcție de care articol îl citești. Eu sunt influențabil, recunosc. Dar nu în politică. În politică sunt apatic. Sunt apolitic. Nu știu dacă asta-i bine sau rău. Habar n-am. Și nici nu mă chinui să aflu. Pentru că sunt apatic. Pentru că nu-mi pasă. Pentru că nu mă interesează. (mai mult…)

Continue Reading

Dragă Șoferule, ești un prost!

Dragă Șoferule. Tu, ăla cu Toyota albă de pe Albert Einstein din Cluj-Napoca. Da, tu. Ești un prost. Înțeleg că toți avem probleme zilnice. Începând de la spălatul pe dinți dimineața și terminând cu ce rugăciune spunem înainte de culcare, ne confruntăm cu provocări cotidiene care necesită multă concentrare și probabil mult uz de bun simț. De aceea, înțeleg că, tu având puțin, ai consumat tot bunul simț în cafenelele din Cluj cu ”pretenii ” de facultate, când ai avut grijă să-ți bei cafeaua corect și să nu sorbi ca țăranu’ supa cu zgomot la masa de prânz, așa cum faci acasă. (mai mult…)

Continue Reading

De ce cumpărăturile de mobilă sunt mai ușoare online? (P)

Cumpărăturile sunt grele. Mai ales când nici măcar nu cumperi, ci doar te uiți și te pregătești pentru ce va fi cândva, într-un viitor mai mult îndepărtat decât apropiat. Împreună cu viitoarea soțioară am ajuns la stadiul în care facem planuri de cumpărături pentru casa care ne va înlănțui finanțele într-un credit care ne sperie părinții și pe care îl vom termina de achitat cam pe vremea când ne vom ține nepoțeii în brațe. Sigur, presupunând că nu vom câștiga la loto în următorul an jumate. Lucru puțin probabil, dat fiind faptul că nu jucăm niciodată. (mai mult…)

Continue Reading

De ce doar proștii discriminează

Azi în trafic mi-a venit în minte un banc pe care mi l-a spus cineva mai demult. Cică ce este milisecunda? ”Milisecunda este durata de timp dintre momentul în care semaforul se face verde și momentul în care bucureșteanul din spatele tău începe să te claxoneze.” Acum, o fi plin Clujul de bucureșteni, dar cu siguranță nu doar ei claxonează ca proștii. E destul să se blocheze o banală intersecție pentru două secunde, că imediat trebuie să ridici geamul și să-ți acoperi urechile. (mai mult…)

Continue Reading

Comunicat de presă ”Despre Români și România”

Vă povesteam acum câteva zile de această campanie, care mie unuia mi-a intrat la suflet nu doar pentru că fac parte din echipa care a inițiat-o, ci mai ales pentru că reprezintă o încercare de a aduna în jurul ei oamenii care au puterea de a privi dincolo de părțile rele ale României. Așa că vă invit și pe voi, dragi compatrioți, să vă rupeți pentru câteva minute de realitatea mai puțin comestibilă din prezent și să vă îndreptați atenția spre ceva ce ar putea să vă dea senzația de mândrie patriotică.  (mai mult…)

Continue Reading

Cumpărăturile sunt un chin și pentru bărbați

Spun și pentru bărbați pentru că, după mai bine de 4 ani de relație, sunt obișnuit ca sesiunile de shopping în cuplu să fie relativ ușoare pentru mine și iad pentru ea: ”De ce nu găsesc nimic? De ce nu au ăștia fuste/rochii/tricouri/pantofi/ balerini/și alte prostii pe mărimea mea? De ce mi se întâmplă toate mie? De ce rahaturile tale sunt așa ușor de găsit și hainele mele nu?” După o perioadă în care am încercat să o consolez, de teamă ca furia aia să nu-și găsească drum spre mine cumva, am realizat că n-are rost. E ca și cum ai încerca să vorbești cu televizorul. Pur și simplu el își urmează firul discuției fără să se sinchisească de prostul care vorbește singur în fața lui. Doar că în ultima vreme, rolurile par să se fi inversat, oarecum.

(mai mult…)

Continue Reading

Când se transformă bărbații în pițipoance?

De Ziua Bărbaților, desigur. Pentru că dacă aveți testicule, vă place berea și ați dat like la pagina de Facebook Bergenbier, imposibil să nu fi știut că astăzi sunteți celebrați. Sau ați fost, de fapt, că a cam trecut. Partea nasoală e că bărbații se celebrează între ei. Femeile nu participă defel. La fel ca pițipoancele care-și dau tag în poze cu pantofi și jumătate de tricouri, și bărbații își dau tag în poze, ca de ziua lor.  (mai mult…)

Continue Reading

Zgripțuroaica de cartier

De câtva timp, unei vecine i s-a pus pata pe mine. Tanti e o babă. Accentuez cuvântul babă. Nu e o femeie în vârstă și cu atât mai puțin o doamnă în vârstă. Astea sunt apelative pe care le păstrez pentru persoanele care nu sunt nesuferite și care nu îmi dezvoltă instinctul de a le ocoli. Prin urmare, tanti e o babă. (mai mult…)

Continue Reading
Close Menu