Gicovenisme Arhive | Pagina 17 din 19

Personaje tradiționale pentru o biserică tradițională

Fie că sunteți de la oraș ori de la sat, sigur mai dați din când în când pe la biserică, nu? De Paște și de Crăciun, dar se pun și alea. Orice biserică, mai ales alea de la sat, pe lângă popă și restul aghiotanților sfinției lui, mai are și reprezentanți ai obștei sătești care își asumă un rol mai mult hazliu decât important în desfășurarea slujbei. Poate că i-ați observat și voi anul ăsta, în cazul în care nu ați fost prea ocupați cu proiectarea și implementarea unei strategii de luat lumina din mâinile popii cât mai rapid. Într-o biserică oarecare – nu dăm nume – din satul natal, sunt mai multe asemenea personaje cu un comportament mai mult decât interesant, după cum le vedeți înșirate mai jos. (mai mult…)

Reclamă negativă la WizzAir, că avem de unde

Atunci când te îmbarci într-o călătorie cu WizzAir, e de așteptat ca lucrurile să nu meargă tocmai lin. Nu poți avea cine știe ce pretenții la low-cost, unde la baggage claim se învârt mai multe plase de rafie decât sunt în piață. Dar totuși, chiar și în condițiile astea mai slăbuțe calitativ, poți avea totuși două pretenții: să nu te trântească de Terra de la 10.000 metri și să nu îți trimită bagajul într-o călătorie mai lungă cu 3 zile decât a ta, că ți se face un oarecare dor de el. (mai mult…)

Sportul de Paște la români: ciocnitul ouălor

Una dintre cele mai răspândite tradiții pascale la români e ciocnitul ouălor, recunoașteți? Mă refer la ouăle de găină, nu la alea de bărbat, da? Să nu creem confuzie. Numai că nu mai e demult o simplă tradiție. E o competiție acerbă, o întrecere între zei, e un joc al minții. Șahul nu e așa de popular printre români cum e ciocnitul ouălor. Dacă nu știți cât de serioasă e treaba, ia mai documentați-vă. Ori mai bine, citiți acilea, că vă spun eu. (mai mult…)

Coca-Cola, beșica, logodnica și copilăria

Am copilărit la sat, lângă Vatra-Dornei, și nu aș da copilăria aia pe nimic în lume. Pentru că nicăieri un copil nu se poate simți mai în largul lui decât acolo. Uitându-mă la clipurile celor de la Coca-Cola, mi-am dat seama că eu și Cristi Tănase, fotbalistul de la Steaua și protagonistul unui videoclip de mai jos, avem ceva foarte mișto în comun, de care aproape uitasem: ghetele de fotbal cu crampoane din plastic. (mai mult…)

Când el e scriitor și ea programator

– Mă iubești?
– Nu, răspunde el impasibil.
– Știu că mă iubești, continuă ea. Că n-ai de-ales. Ce te-ai face fără mine?
– Aș fi bine mersi. Mai rău de tine.
– Rău de mine? Ai vrea tu.
Apoi o lovește o idee idioată: (mai mult…)

Gesturi normale premiate într-o țară anormală?

A fost vânzoleală mare pe site-urile de știri și în blogosferă despre cazul Loredanei, pe care poate l-ați văzut și la tv. Fata de origine romă din comuna Berca, Buzău, care a găsit pe jos un portofel cu 1000 de lei și l-a dus la poliție. O știți. Dacă nu, data viitoare fiți mai atenți, poate e vorba despre portofelul vostru. Știrea e aici. Mă rog, chestiunea a luat amploare, așa că am căscat și eu ochii la ce s-a discutat în online în ultimele zile, fără să mă bag în discuții. Dar nu am mai rezistat. (mai mult…)

Despre proștii din autobuze

Există printre călătorii din autobuze o specie mai rară, una care poate fi întâlnită oriunde în România. Am descoperit-o prima dată când eram mic și făceam naveta cu autobuzul la școală, dar apoi am întâlnit-o și în Timișoara, și-n Cluj, și-n București și pe oriunde am mai umblat. Când te uiți într-un autobuz aglomerat, nu poți să-i recunoști, că se camuflează în mulțime. Îi vezi doar când autobuzele sunt mai goale, cu mai puțini călători.
(mai mult…)

Să mai ziceți că religia nu se scrie din mers

Nu mai știu ce subiect dezbăteam aprins într-o seară cu scumpa viitoare soțioară, dar din una-n alta, am ajuns la cele sfinte. Iar cum necredinciosul de mine nu scapă nicio ocazie de a se arăta sceptic și foarte critic în privința religiei, care o dă de gard repetat, discuția s-a încins, că nici ea nu scapă vreo ocazie de a-și etala talentul argumentativ. Ce să fac dacă în loc să mă convingă, religia pare că își înmulțește tot mai mult gropile de care mă poticnesc mereu în drumul spre mântuire? Uite despre ce era vorba, pe cât de scurt posibil. (mai mult…)

Început de apocalipsă

Eu nu cred că apocalipsa va veni o dată cu Antichristul. Băiatu’ ăsta, atât de temut de către Biserică, nu cred că e altceva decât o altă găselniță a unei instituții mult prea inventive și manipulatoare. Apocalipsa nu va veni nici cu zombii din The Walking Dead. Asta ar fi ok, pentru că măcar acum am cam ști ce-i de făcut ca să supraviețuim. Problema-i alta. Apocalipsa va veni fără să ne dăm seama, ne va lovi prin surprindere și ne va lovi dur. Apocalipsa va fi adusă de oameni pentru oameni. Nu știm dacă va fi inițiată de Dumnezeu ori de Diavol. Nici nu știm dacă vreunul dintre ei există, dar ce știm cu siguranță e că va fi inumană, va fi violentă și letală. Fenomenul a început deja. De mai mulți ani. Și se răspândește. (mai mult…)

Curajul nu ține cont de vârstă sau de sex

Cineva mi-a zis cândva că dacă vrei să vezi cât curaj are un om, observă-l când trebuie să meargă la spital. Asta pentru că acolo omul trece prin stări emoționale intense și reacționează diferit la spectrul lucrurilor care urmează să i se întâmple. Și tot acolo, cei slabi de înger clachează. Mie nu mi-a plăcut asta. Nu mi-a plăcut pentru că eu urăsc spitalele și mi-e frică să nu clachez. Nu am făcut-o niciodată, și nici nu cred că o voi face, pentru că rușinea de a părea laș e mai mare decât frica. Așa că nu îmi exteriorizez teama în public. Niciodată. Doar pe blog. (mai mult…)